Există oare adolescenți și tineri absolut normali pentru vârsta lor și pentru vremurile în care trăim, interesați sau chiar pasionați de modă, de muzica modernă, de psp-calculator-tabletă-play station-smartphone-mp3 player, de role-bicicletă-fotbal, admiratori ai vedetelor din showbiz – și în același timp dispuși și capabili să se aplece asupra unei cercetări serioase, la capătul căreia să dea la iveală un minunat eseu despre – de pildă – Corneliu Coposu?
Sigur că există. Au dovedit-o din plin cele patru ediții de până acum (ultima în curs de finalizare în aceste zile) ale Concursului organizat de Fundația care poartă numele Seniorului.
Sunt acești tineri o mână de excepții? O, nu! Puțini sunt doar cei pe care noi, adulții, suntem în stare să-i antrenăm într-un asemenea demers! Ei abia așteaptă! Așa cum puțini sunt copiii cărora părinții le oferă alternative la viața electronică. Faceți un test simplu: luați-vă copilul aparent dependent de jocuri video și duceți-l într-un vârf de munte, în Castelul Huniazilor sau în Peștera Scărișoara; cu tableta în rucsac; ia vedeți, o deschide sau nu?
Există oare adolescenți și tineri absolut normali pentru vârsta lor și pentru vremurile în care trăim, dedicați trup și suflet științei și high-tech-ului – și în același timp mărturisitori ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu respect pentru cele sfinte, rostindu-și rugăciunea înainte de culcare și chiar înainte de masă, mergând de bună voie duminica la Sfânta Liturghie?
Răspunsul – afirmativ, desigur – l-au dat cu prisosință cei 2.500 de participanți la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din întreaga lume, desfășurată la început de septembrie (și implicit de An Bisericesc) în Capitală, în organizarea Patriarhiei și a Arhiepiscopiei Bucureștiului. Am fost în mijlocul lor și țin să vă spun nu doar că nu erau nici pe departe “îndoctrinați”, așa cum îi văd adversarii predării Religiei în școală, nu doar că erau plini de energie și de umor, ci și că au fost la fel de entuziaști în timpul conferinței de la Sala Palatului în care s-a discutat (a fost o conferință interactivă, așa cum și trebuia să fie) tocmai rolul religiei în viața lor – ca și în seara următoare la concertul în aer liber Smiley, Elena Gheorghe și Bere Gratis!
Poate că imaginea cea mai sugestivă a acelor zile – cel puțin în sensul celor ce încerc eu să le spun aici – a fost să văd pancartele cu numele Mitropoliilor și Arhiepiscopiilor (necesare pentru a organiza o atât de mare masă de tineri) săltând în ritmul muzicii lui Smiley!
Nu, nu există nicio contradicție între credința în Dumnezeu și bucuria unui concert pop. Dumnezeu ne iubește și de aceea ne vrea fericiți.
Nu, nu există nicio contradicție între religie și modernitate. Câtă vreme aceasta din urmă e cuviincioasă, firește.
Nu, Biserica Ortodoxă Română nu e încremenită în proiect, de vreme ce poate organiza așa ceva!
Iar „tineretul din ziua de azi” – expresie care a exasperat toate generațiile de tineri, numai că după aia se cam uită… – s-ar prea putea ca, măcar o parte din el, să fie mai echilibrat și mai serios decât adulții care se uită la el numai cu încruntare…
Fotografiile îi aparțin autorului