“Sensul vieții e puterea necunoscută și uneori explozivă care
locuiește in mine, care mă poartă adesea fără să știu, aproape
mereu fără să ințeleg, spre un Acolo unde se dobândește libertatea
sufletului”…
Aș putea să pun sub rândurile de mai sus semnătura oricărui
mare om de spirit (și poate că așa va fi recunoscut intr-un viitor
apropiat), dar, cinstit vorbind, este răspunsul pe care l-am primit
de la unul dintre studenții mei cărora le-am predat istoria
religiilor anul acesta (Universitatea București).
Acum câteva luni mi-a venit ideea de a-i ruga să-mi răspundă
rapid la intrebarea: “Ce inseamnă – pentru mine, cel care răspunde
– sensul vieții?”. Fără alte explicații, fără să fi abordat tema
respectivă la seminar. Studenții nu trebuiau să-și semneze hârtia
pe care au răspuns, dar, cu toate acestea, unii au făcut-o. Din
motive evidente nu voi da aici numele lor. Au avut la dispoziție un
timp destul de scurt: șapte-opt minute. Genul de “test” cu care se
operează in brainstorming: coordonatorul enunță tema și obligă la
un răspuns “in criză de timp” – trei minute, de pildă -, urmând să
acorde, cu generozitate, incă două (dar “trișând” și lăsând in
total vreo șapte-opt minute). Cam așa s-a petrecut “testul” nostru.
Fără a urmări ceva anume (sondaj, proiect, cercetare), fără a
premedita nici măcar articolul de față. Pur și simplu.
Unii respondenți găsesc sensul vieții in legătură cu
realizarea profesională și familială, dar ceea ce scriu nu este
lipsit de farmec:
“Imposibil de răspuns in trei minute. Nu pot spune că nu m-am
gândit la această intrebare – am incercat să mă gândesc ce vreau
din mai multe puncte de vedere. Social, economic, spiritual. Ca
răspuns am găsit diverse posturi in care m-aș simți bine; acest
bine in schimb are nenumărate sensuri. Uneori inseamnă liniște,
alteori inseamnă armonie, uneori poate insemna chiar bogăție, fără
a da un ințeles meschin cuvântului.”
“Pentru mine sensul vieții este familia, un mod de a găsi
fericirea cu cei dragi și de a impărtăși bucuriile și tristețile
mele, deopotrivă. In al doilea rând, foarte importantă este
inițierea mea in viață și voința de a ajunge intr-un mediu cult,
prin studii. Sensul vieții este o impăcare cu mine, ce ține de
iubirea față de cei din jur, respect, invățare…”
“Din perspectiva mea, sensul vieții reprezintă un drum, cu
multe răspântii și ocolișuri. La capătul acestuia sper să găsesc
fericirea, determinată de implinirea profesională și de o familie.
Nu știu dacă fac mereu alegerile bune și urmez acest drum intocmai,
dar fac eforturi.”
“Pot răspunde foarte concret prin faptul că sensul vieții este
acela de a mă putea realiza din toate punctele de vedere:
spiritual, profesional, personal și intelectual.”
O altă categorie a simțit că sensul vieții ar trebui să fie
mai mult decât profesie și familie, generând răspunsuri mai
complexe:
“De când am intrat la facultate nu mai sunt sigur pe nimic.
Dar cu siguranță nu sunt conștient de sensul vieții dincolo de
motocicletă, chitară și Dobrogea tipică vârstei. Mai sunt și câteva
simțăminte simpatice, altruiste s-ar spune: un fel de milă
copilăroasă, bucuria de bucuria celuilalt.”
“Sensul vieții pentru mine inseamnă traseul unei vieți cu tot
ceea ce cuprinde, bun și rău. Etapele pe care trebuie să le
parcurg, ca orice muritor, situația in care trebuie să mă adaptez
la ceea ce mă inconjoară. Familia reprezintă o parte din sensul
vieții, statutul pe care-l dobândești in urma eforturilor,
satisfacția de a fi cineva.”
“Din punctul meu de vedere sensul vieții poate fi reprezentat
de un ciclu, de o linie limitată in ambele capete, care cuprinde un
anumit număr de ani. A da o definiție corectă este totuși un lucru
dificil, dar pentru mine sensul vieții inseamnă desfășurarea unei
serii de activități, indeplinirea unor sarcini, atingerea țelurilor
in viață, acumularea de cunoștințe, trăirea fiecărei clipe…”
“Un principiu după care incerc să mă călăuzesc in viață.
Intrucât omul este o ființă duală și contradictorie, eu personal
incerc să urmăresc acest principiu care este in opinia mea un
echilibru. Omul fără Dumnezeu nu poate menține acest echilibru. Eu
sunt un om fericit pentru că urmăresc și doresc să am acest
echilibru.”
“Sensul vieții este sinonim (pentru mine) cu calea pe care o
urmez, cu modul in care ințeleg lumea, cu felul in care mă raportez
la ceea ce se intâmplă cu mine (o parte din intreg).”
“Sensul vieții e diferit pentru fiecare om in parte. Pentru
mine, in prezent, nu-l cunosc incă. Sensul vieții e ceva la care nu
m-am gândit până azi și 3 minute cred că nu sunt suficiente pentru
a-l defini. Poate că sensul vieții se referă la ceea ce am hotărât
eu să fac in timpul existenței mele.”
“Sensul vieții este pentru mine acel scop de a exista pe acest
Pământ. Fiecare s-a născut cu un scop pentru a realiza anumite
lucruri care să schimbe radical sau nu viața sa și a celor din jur,
și pentru a da un sens existenței. Totul a fost negru la inceput, o
necunoaștere din care, incetul cu incetul, a inceput să prindă
viață un sens. Din nimic s-a realizat un scop.”
Voi mai spune că tocmai se incheie incă un an universitar in
urma căruia colegii mei (căci așa i-am considerat – și le-am spus
asta – tot timpul: colegi intru căutarea lui Dumnezeu) au trecut
prin marile religii și credințe religioase. Dacă acele teme și
texte studiate impreună au contribuit sau nu la o mai bună
identificare a sensului vieții – este un răspuns pe care și-l va da
fiecare in parte. Iată un ultim calup de răspunsuri:
“Un drum pe care trebuie să mergem până la capăt indiferent de
obstacole sau bucuriile peste care dăm. Din păcate nu decidem noi
acest drum și, chiar dacă ni se pare greu de parcurs, nu avem ce
face, este un val ce ne impinge de la spate. Odată ce am deschis
ochii și am pornit in viață, avem fiecare câte o misiune de
indeplinit, pe care o putem duce până la capăt sau nu.”
“Sensul vieții ar fi pentru mine un rost bine definit, să am
un țel, o semnificație. Dacă pur și simplu aș aștepta totul de la
sine, fără să-mi dau seama de ceva, viața ar fi un nonsens.”
“Consider că insăși viața este un dar primit de la Dumnezeu.
Nu știu dacă am descoperit până acum sensul vieții, de multe ori mă
intreb ce rol am pe acest pământ. Știu că sunt multe lucruri simple
in jurul nostru de care ar trebui să ne bucurăm și să incercăm să
facem in așa fel incât această călătorie să fie cât mai frumoasă și
plină de iubire.”
“Ajungerea la o justificare proprie a tuturor ideilor și
acțiunilor dezvoltate până la un moment dat și minima ințelegere a
cauzelor și efectelor acestora. Sensul vieții este o căutare a căii
celei mai scurte spre un obiectiv propus și atitudinea adoptată de
om pe parcursul acestei căutări”…
O singură observație din partea subsemnatului: vom descoperi
sensul vieții invățând de la toți semenii noștri, inclusiv de la
copiii, adolescenții și tinerii din jur. După cum se vede și din
cele de mai sus – putem avea surprize. Și, dacă unii nu s-au gândit
asupra acestor ințelesuri, vorba lui Andrei Pleșu – care a notat
câteva splendide gânduri pe aceeași temă (vezi articolul “Sensul
vieții. Punctaj pregătitor”, in “Dilema veche” nr. 264, 6 martie
2009): “Viața tinde să aibă sens deindată ce iți pui problema
sensului ei”…
MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului, Bucovina) are o licenta in filosofie (Universitatea Bucuresti) si un master in antropologia spatiului sacru (Universitatea de Arhitectura ”Ion Mincu”). Este doctorand al Universitatii Bucuresti, Facultatea de Litere, cu o tema interdisciplinara in care continua studiile de antropologie a religiei. A fost director al Editurii Muzicale si profesor de istorie a religiilor in invatamantul preuniversitar. A sustinut o bogata activitate in presa: studii, articole, eseuri, recenzii, proza scurta, editoriale, interviuri – in jurnale, reviste culturale si cu profil spiritual -, producator si realizator de emisiuni radio, numeroase colaborari la principalele televiziuni centrale. In ultimii ani a fost editorialist si editor coordonator (departamentul cultura-religie) la ziarul ”Adevarul” si redactor-sef al revistei ”Adevarul literar si artistic”; ulterior a fost senior editor la agentia de presa ”NewsIn”, coordonand departamentele de cultura-religie si media-publicitate. Actualmente semneaza o rubrica saptamanala in suplimentul ”Aldine” al ziarului ”Romania libera” si preda istoria religiilor la Universitatea Bucuresti.