Tinta de inflatie a BNR, irealizabila

Anul 2005 s-a incheiat cu derapaje majore de la tinte: inflatie (8,6% fata de 6%, inainte de introducerea cotei unice, apoi 7% si, in final, 7,5%), cresterea PIB (probabil 4,4%, fata de 6% tinta initiala, revizuita la 5,7%) si deficitul de cont curent (probabil 9% din PIB, fata de 7%). Derapajele erau inevitabile date fiind socurile anului si unele masuri de politica economica. Socurile programate (intre care reforma fiscala) prevesteau derapaje; acest fapt condusese pe unii analisti sa avanseze cifre de inflatie si deficite externe, la inceputul lui 2005, substantial diferite de cele oficiale.

2006 vine si el cu tinte de inflatie si crestere economica discutabile (vezi articolul meu, ZF, 5.ian). Tinta de 5% pentru inflatie (asumata de BNR) mi se pare, practic, irealizabila, mai ales ca are loc marirea tarifelor la gaz in ianuarie, ce va avea efecte in lant; un 6% ar fi o tinta cat de cat rezonabila. Totodata, tinta de crestere economica de 6% o vad prea optimista; 5% ar fi realista. Si din aceste motive bugetul public trebuie sa-si reexamineze premise de baza ale constructiei. Experienta anului 2005 ar indemna la prudenta in prognozele oficiale. Pe de alta parte, se poate afirma ca optimismul oficial joaca un rol in evolutia asteptarilor firmelor si consumatorilor; ca anul 2006 precede aderarea, iar cifrele trebuie sa arate bine. Dar diferentele de prognozare in 2005 si acum sunt mari; ele invita la dezbatere serioasa. Nu numai pentru ca este util sa se lamureasca surse ale discrepantelor excesive, dar si pentru ca credibilitatea poate fi subminata de predictii gresite, repetate.

Modelele cu care se lucreaza (simuleaza) pot fi diferite, dar o caracteristica a modelarii rationale este ca ea invata, se amelioreaza. Cei care au prognozat defectuos in 2005 au temei sa revizuiasca algoritmii. In cazul inflatiei s-ar putea argumenta ca Guvernului ii este avantajos ca tinta sa ramana neschimbata pentru a evita revendicari salariale. In plus, o inflatie revelata mai inalta decat cea programata ar fi buna si pentru executia bugetara -fiindca aduce incasari nominale superioare (in timp ce cheltuielile sunt inghetate). Un reprezentant al BNR a mentionat puseul de inflatie suplimentar pe care l-ar cauza revizuirea tintei de inflatie. Aceste considerente privesc beneficii conjuncturale posibile, dar ele subestimeaza problema de credibilitate, cu costuri aferente, a prognozelor oficiale.

Pentru banca centrala problema credibilitatii este vitala in conditiile practicarii tintirii directe a inflatiei (IT). Anii de dezinflatie 2001-2004 au fost de succes si IT a fost anuntata ca un pas inainte fata de regimul de control al agregatelor monetare. Experienta cu IT din 2005 este irelevanta, trecerea la noul regim facandu-se in ultimele luni ale anului. Devierea de 1,1% de la tinta modificata de doua ori priveste numai cateva luni; daca ar fi anualizata, ar da o abatere mult mai mare! A fost suboptimal sa se treaca la IT in ultimele luni ale lui 2005 si sa se aplice o marja de +1 (-1 iese din discutie) pentru acea perioada; operatorii din pietele financiare au devenit suficient de sofisticati pentru citirea artificiului. Anul 2006 este cel care va clarifica cum se practica IT la noi, fie intr-o forma foarte imperfecta (sa ne gandim, de exemplu, la diferenta intre dobanda de politica monetara si cea de pe piata monetara).

Este important ca banca centrala sa stabileasca o tinta care sa-i sustina credibilitatea. A ramane cu o cifra de 5% la inflatie si a termina anul, sa zicem, in intervalul 6,5-7%, ar putea sa para convenabil – in sensul ca dezinflatia continua. Dar am avea o noua deviere majora de la tinta si confirmarea prognozelor care au pledat pentru alta tinta. Iar o modificare tarzie a tintei ar fi inexplicabila. Tot cum recursul la clauze de exonerare ar fi dificil intrucat acest an nu este presarat cu suita de socuri (evenimente programate) care au complicat mult 2005. O noua abatere majora ar lovi credibilitatea bancii centrale avand in vedere ratiunea pentru care s-a trecut la noul regim de politica monetara.

Mai este un argument puternic in favoarea unor tinte realiste. In economia romaneasca au proliferat centre de analiza in sectorul neguvernamental. Bancile comerciale (mai ales cele mari), firmele serioase intreprind propriile analize, care le ghideaza afacerile; aceste analize sunt oferite clientilor importanti si, pe asemenea fire, alte companii isi elaboreaza planuri de afaceri. Mai exista si prognoze ale institutiilor financiare internationale, ale altor entitati din strainatate. Si sindicatele mari isi elaboreaza prognozele lor. Altfel spus, prognozele Guvernului si ale BNR nu se fac intr-un vacuum. Asteptarile (expectatiile) firmelor si cetatenilor sunt influentate si de prognozele facute de sectorul neguvernamental. Iar aceste prognoze pot fi mai influente decat cele oficiale cand se reveleaza, in timp, mai aproape de realitate. Aici gasim un viciu al rationamentului privind suplimentul de inflatie pe care l-ar aduce o revizuire a tintei; daca tinta nu este credibila, expectatiile din piata vor fi miscate de alte prognoze!!

Pentru reputatia lor, este esential ca cifrele pe care le avanseaza Guvernul si banca centrala sa fie credibile. Testul de credibilitate este trecut prin intelegerea adecvata a functionarii economiei, utilizarea de modele care sa surprinda caracteristici structurale, transparenta si o buna comunicare, onesta, cu pietele. Nu mai trebuie amintit ca credibilitatea tintelor trebuie pusa in relatie cu mixul de politica economica, conlucrarea intre Guvern si BNR.

* Daniel Daianu este doctor in economiesi fost ministru al finantelor