“Coloana vertebrală a economiei” și “cea de-a treia putere în stat” sunt sintagme care definesc același lucru – afacerile de familie. Importanța lor este ușor de pus în cifre – peste 70% din PIB-ul global este generat de afacerile de familie din întreaga lume, iar 60% din toți angajații de pe mapamond lucrează în astfel de companii. Dar, în realitate, rolul lor este mai amplu de atât – acești actori economici au potențialul de a deveni veritabili vectori de transformare, modelând comunități, stimulând sustenabilitatea și cultivând inovația. Până să ajungă aici însă, aceste afaceri de familie trebuie să treacă cel mai greu test dintre toate – transferul între generații.
Un studiu al companiei de analiză și consultanță McKinsey relevă că un val istoric de transfer de proprietate, cum se întâlnește o singură dată într-o generație, este iminent. Care e situația în România?
Doar în SUA, până în 2035, aproximativ 6 milioane de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) vor trece printr-un proces de succesiune, pe măsură ce generația baby boomers se pensionează. Totodată, peste un milion de companii reprezintă candidați viabili pentru vânzare, însumând o valoare de piață (enterprise value) de până la 5.000 de miliarde de dolari, arată estimările McKinsey.
Situația nu este specifică însă doar Statelor Unite, cea mai puternică economie astăzi. Întreaga lume se confruntă cu această schimbare de generații.
Iar România nu face excepție.
Într-o țară care numără capitalismul în decenii și nu ajunge încă la patru, afacerile de familie abia sunt transferate către primii urmași. Multe dintre ele nu ajung însă nici acolo, pentru că antreprenorii fie nu au moștenitori, fie aceștia din urmă nu doresc să meargă pe drumul deja bătătorit de părinți.
Totuși, sunt și exemple care arată că oamenii de afaceri autohtoni încep să gândească în generații, după modelul din Occident sau din anumite piețe din Asia.
„Povestea Nett Front începe cu familia Bartha, mai exact cu părinții mei, care au făcut primii pași în antreprerenoriat în 1992, când au început să producă mobilier din lemn masiv la comandă“, spune Andrea Szèll, CEO al Nett Front și reprezentanta celei de-a doua generații a familiei care a dezvoltat businessul.
Astăzi, firma realizează fronturi pentru mobilier și a închis 2025 cu afaceri de 68 mil. lei, plus 7%. În business sunt implicate în prezent două generații – fondatorii și copiii lor. Pe mai departe, ar urma ca frâiele să fie preluate de cei care vin din urmă.
„Asta ar însemna că am reușit nu doar să preiau, ci și să mențin și să duc mai departe povestea. Pentru mine asta înseamnă succesul. În cifre, mi-e greu să mă pronunț unde am putea să ajungem. Totul e relativ dacă ne uităm la ce se întâmplă în jur.“
Provocări și oportunități
Numărul antreprenorilor care au implicat deja și cea de-a doua generație în business e tot mai mare. Și crește de la an la an. E totuși rar să auzi
vorbindu-se de trei generații în România.
Dar, din nou, și capitalismul autohton e abia la prima tinerețe. Nu se compară cu ce se întâmplă în Japonia, Franța ori Italia, unde sunt afaceri cu sute de ani de istorie și cu tot atâtea povești despre descendenți.
Cea mai recentă ediție (din 2025) a raportului Global EY 500 Family Business Index, realizat de EY și Universitatea din St. Gallen, segmentează cele mai mari 500 de afaceri de familie din lume în funcție de vârstă. Doar nouă au mai puțin de 25 de ani. Spre comparație, 11 au mai bine de două secole.
Cele mai multe se încadrează în categoria de vârstă 51-75 de ani, în total 145 de firme, urmate de alte 109 care au între 76 și 100 de ani.
La vârful acestui spectru se află o firmă din Japonia care activează de peste 400 de ani în piață, precum și două europene, cu o istorie de peste trei secole fiecare.
Aceste cifre arată cum valoarea se creează în timp. În decurs de generații.
Nu e ușor însă să reușești să lucrezi cu proprii copii și să delimitezi lucrurile.
„Noi când am pornit la drum am făcut-o cu forțe proprii. Nu am moștenit nimic din familie. Am ales ospitalitatea pentru că ne-a plăcut atât mie, cât și soțului. Iar acum, și copiii noștri sunt implicați. Ei au crescut odată cu acest business“, spune Mihaela Negrea, cofondatoarea grupului de restaurante Casa Mureșeană și a spațiului de evenimente Emerald Luxury Events din Târgu-Mureș.
Dar nu a fost ușoară integrarea, adaugă antreprenoarea. Cei doi băieți au pornit de jos, nu au avut funcții de conducere de la început.

„A fost greu să îi facem să înțeleagă că la lucru suntem la lucru, iar acasă suntem în familie. Acum însă suntem toți patru implicați. Inițial i-am lăsat să învețe, altfel nu aveau cum să înțeleagă businessul. Pe de altă parte, au adus și un suflu nou, au idei bune, au creat echipe de tineri cu care lucrăm astăzi. Se vede aportul lor.“
Noua generație vine cu o altă perspectivă. Și nu doar atât, are și tehnologia de partea sa. Și, uneori, are și studiile necesare pentru a lua decizii în cunoștință de cauză.
Unii antreprenori care au pornit la drum în anii ’90 recunosc că au făcut business după ureche, au învățat făcând și greșind, iar asta i-a costat. Acum, cei care le calcă pe urme au alte repere.
Dabo Doner, lanț de restaurante de fast food deținut de omul de afaceri Dan Paștiu din Sibiu, a reluat expansiunea după câțiva ani de pauză și după o restructurare care a dus rețeaua de la 52 de unități înainte de pandemie la doar 12 restaurante.
Dezvoltarea se datorează, spune antreprenorul, și fiului său care este implicat în business și care a venit cu o nouă perspectivă asupra operațiunilor.
„El este mult mai atent la costuri. Se uită să fie sub 40% costul cu marfa, costul cu salariile să fie sub 20%, e atent la productivitatea orarului. Eu n-am măsurat niciodată productivitatea orarului. El are facultatea de business făcută, plus masteratul în același domeniu”, spune antreprenorul.
100 de exemple
Pentru unii oameni de afaceri este însă greu să predea ștacheta. Este greu să dea drumul frâielor pe care le-au ținut strâns atâta vreme. Unii își descriu și chiar își consideră businessul drept încă un membru al familiei, încă un copil. Nici pentru urmași nu e simplu să stea în umbră. Sau să își măsoare orice reușită cu cea a părinților.
Ioan Matei Baciu și Rodica Baciu au intrat inițial în antreprenoriat în urmă cu circa trei decenii, pentru ca în 1998 să pună bazele grupului Materom, ajuns astăzi la afaceri de peste 1 mld. lei și la
1.100 de salariați.
În paralel, antreprenorii au atras și generația a doua în business.
„Avem trei copii, doi băieți și o fată – fiecare căsătoriți -, și avem și patru nepoți. Toți membrii familiei noastre lucrează în companie“, spune Rodica Baciu.
Este foarte greu și să începi ceva de la zero, dar și să coordonezi ceva foarte mare, mai ales dacă nu ai experiență, adaugă ea.
„Totuși, sinergia dintre generații se întâmplă.“
Datele din grafic
| Țara | Ponderea afacerilor antreprenoriale |
|---|---|
| Islanda | 75 |
| Norvegia | 65 |
| Suedia | 55 |
| Finlanda | 80 |
| Estonia | 90 |
| Letonia | 58 |
| Lituania | 38 |
| Marea Britanie | 65 |
| Irlanda | 75 |
| Belgia | 70 |
| Luxemburg | 70 |
| Germania | 75 |
| Cehia | 87 |
| Polonia | 75 |
| Slovacia | 90 |
| Ungaria | 70 |
| Austria | 80 |
| Slovenia | 70 |
| Franța | 75 |
| Portugalia | 75 |
| Italia | 75 |
| România | 65 |
| Bulgaria | 70 |
| Grecia | 80 |
| Cipru | 90 |
| Malta | 70 |
Sursa: EFB – European Family Businesses (în datele EFB toate aceste afaceri sunt considerate afaceri de familie) · element interactiv ZF
Ziarul Financiar a identificat 100 de povești de business de pe plan local unde sunt implicate două generații ale aceleiași familii.
Cu siguranță, în realitate, sunt mult mai multe. Acestea sunt însă niște exemple relevante pentru momentul-cheie în care se află astăzi mediul de business autohton.
Experiența unei prime generații susține avântul și entuziasmul celei de-a doua.
Ce spun cifrele?
În Europa sunt 38 milioane de firme care angajează 162 de milioane de oameni și contribuie cu 28.000 de miliarde de dolari la PIB-ul Bătrânului Continent, potrivit revistei Tharawat Magazine – For Family Businesses and Entrepreneurs. Din total, între 65 și 80% sunt companii antreprenoriale care asigură, în medie, peste 40-50% din totalul locurilor de muncă. Ponderile și cifrele diferă de la țară la țară, însă importanța acestor businessuri peste tot în lume e incontestabilă.
Ce impact au ele în economia românească?
Două din trei companii din România sunt de fapt afaceri antreprenoriale, existând posibilitatea de a fi transmise ulterior din generație în generație, arată datele EFB – European Family Businesses, federația la nivelul UE a asociațiilor naționale care reprezintă întreprinderile deținute pe termen lung de familii, inclusiv companii mici, mijlocii și mari. Organizația a fost înființată în 1999.
EFB caracterizează aceste afaceri drept afaceri de familie, însă în unele cazuri nu a fost făcut transferul între generații, ele fiind în continuare controlate de către fondatori. De-a lungul timpului, multe multinaționale au declarat că au ales România pentru dezvoltare datorită faptului că este o țară mare, cu populație numeroasă și bine pregătită.
Spre comparație, în Slovacia, o țară mică, cu puțini locuitori, 90% dintre companii sunt deținute de antreprenori, conform datelor EFB. La fel e și în Cipru, un stat insular, aflat relativ departe de restul continentului.
Nu doar mărimea unei țări contează însă, ci și istoria sa. Spre exemplu, România a făcut primii pași în capitalism acum nici 40 de ani. În Franța sau Italia, inițiativa privată nu a fost suprimată, astfel că multe firme au istorii ce se măsoară în decenii și chiar în secole. Unele povești se scriu pe parcursul multor generații, pe când în România abia se face transferul de la prima către cea de-a doua.
Multe dintre ele nu ajung însă nici aici, ci ajung la vânzare.
Toate acestea pot fi cauze care să explice statisticile, care să explice de ce pe piața locală este printre țările din Europa cu o pondere relativ redusă a afacerilor antreprenoriale, de familie, în total.
Totuși, nimeni nu poate să conteste importanța acestor firme, care sunt, de fapt, cele care stau la temelia fiecărei economii.
„În România, zona antreprenorială are o contribuție importantă la economie – cumulează peste 60% din angajați și înregistrează rate de profitabilitate ridicate”, spune Alexandra Smedoiu, partener în cadrul companiei de audit și consultanță Deloitte.

Ea adaugă că antreprenorii reprezintă un motor de creștere a competitivității economice.
„Dezvoltarea unui mediu antreprenorial puternic reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană, în contextul eforturilor de creștere a competitivității la nivel global. Firmele de mici dimensiuni sunt mai flexibile decât companiile mari în dezvoltarea și implementarea de proiecte inovative, care generează valoare adăugată ridicată.”
Exemple relevante
În România, deceniile petrecute sub regimul comunist, care a preferat să elimine inițiativa privată, au făcut ca orice povești antreprenoriale cu istorie să fie curmate brusc. Astfel, astăzi, afacerile autohtone au cel mult 35-36 de ani de funcționare, deși bazele lor e posibil să fi fost puse anterior, măcar în mintea fondatorilor, dacă nu chiar ceva mai practic, prin experiența pe care aceștia au acumulat-o lucrând în același domeniu în care apoi s-au dezvoltat.
Istoria și-a spus așadar cuvântul.
Dar, ca orice istorie, nu e lipsită de provocări.
Spre exemplu, unele companii antreprenoriale – de regulă cele mari și medii – trec în ograda unor multinaționale sau a unor fonduri de investiții, iar asta pentru că fondatorii nu mai au forța să meargă mai departe sau au ajuns aproape de vârsta pensionării și nu au cui să predea ștafeta. Sute sau chiar mii de afaceri antreprenoriale importante au fost obiectul unor tranzacții din aceste motive. Și nu e doar situația României.
Pe de altă parte, în permanență se nasc noi și noi afaceri, iar multe dintre ele sunt pornite cu gândul de a fi duse mai departe de urmași.
Totodată, sunt și unele exemple de firme care, deși curtate intens de investitori, au fost ținute aproape de fondatori. Catena-Fildas, Cris-Tim, Transavia, Adrem Invest, Bog’Art sau Autonom sunt doar câteva dintre cele mai puternice afaceri de familie din România, ele fiind totodată în topul celor mai importanți actori din sectorul lor.

Mediul antreprenorial din România s-a dezvoltat rapid după 1990, numeroase inițiative având creșteri fulminante, în timp ce altele nu au rezistat la testul timpului și au dispărut.
Spre deosebire de țările din Vest însă, la noi nu există o tradiție a afacerilor de familie, iar lecția transferului către generația următoare rămâne încă un punct sensibil pentru economia locală.
Primele tranziții au fost realizate acum deja mai bine de un deceniu, însă exemple precum cele ale familiilor Marcu (MedLife), Erbașu (Construcții Erbașu) sau Goța (Elis Pavaje) au fost puține la momentul acela. Între timp au apărut și altele. Grupul Safeway, care astăzi are activități de import și distribuție, retail și ambalare, a apărut pe piață la începutul anilor ’90, într-o perioadă în care nu exista ideea de distribuție, după cum povestește Ghassan Shakhshir, general manager și acționar. El este fiul fondatorilor afacerii. „Firma a fost înființată în ’94, de către părinții mei, iar eu și sora mea am crescut în acest business. Ne sărbătoream zilele de naștere în depozitul companiei. Viața noastră de familie e legată de activitatea de business și cred că de-asta s-au conturat și aceste abilități ale noastre legate de vânzări, de crearea de branduri.”
Spune că, într-o formă sau alta, el lucrează în grup de la 13-14 ani. De la 17-18 ani o face însă în mod activ. A avut câteva perioade de pauză când a plecat la studii, dar mereu s-a întors. „Am lucrat și doi ani de zile în două multinaționale de afară, experiență care m-a ajutat foarte mult. Am și studiat o vreme în străinătate. De peste 10 ani însă, sunt aproape zilnic aici”, explică antreprenorul care conduce un grup cu afaceri de circa 300 mil. lei anual.
De ce contează?
Experiența anterioară e importantă pentru orice antreprenor care vrea să înceapă ceva de la zero, dar ea reprezintă o temelie și pentru tinerii care se alătură afacerii sau afacerilor clădite de părinții lor.
„În următorii 5-10 ani, mă uit la un transfer între generații. (…) Gemenele noastre mari au fost plecate șase ani la studii în afară. Chiar dacă eu mi-aș fi dorit să mai rămână în Anglia, ele au decis să revină în țară și să se alăture businessului“, spune Florin Enache, fondatorul grupului TEILOR, care cuprinde mai multe companii, printre care și lanțul de bijuterii de lux cu același nume.
Antreprenorul ar fi preferat ca înainte să facă asta, ele să capete experiență în companii mari, multinaționale. Totuși, spune că se bucură de aportul pe care îl au fiicele sale în companie, ele venind cu un suflu nou. Noua generație, care vine cu o altă mentalitate și cu o altă pregătire, poate duce businessurile locale, ancorate multă vreme doar în „portul” România, mai departe. Iar asta e foarte important, pentru că afacerile de familie sunt vitale pentru economie și pentru mediul de business.
Ce este însă o afacere de familie?
O companie este afacere de familie dacă majoritatea drepturilor de decizie aparțin, direct sau indirect, fondatorului – persoană fizică – sau persoanei fizice dobânditoare sau soțului/soției, părinților, copiilor ori moștenitorilor direcți ai acestuia. Mai mult, familia deține direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot și cel puțin un membru al familiei este implicat în conducerea firmei. Tot conform definiției europene, companiile listate se încadrează în noțiunea de „afacere de familie” dacă persoana care a fondat sau a achiziționat firma ori familia sa deține cel puțin 25% din drepturile de decizie la care este îndrituit prin deținerea de capital, scrie pe site-ul Family Business Network România (FBN România), organizație dedicată afacerilor de familie.
Asociația grupează câteva zeci de companii membre, potrivit celor mai recente date ZF. Printre acestea se numără AD Auto Total (auto), Adrem Invest (energie), Autonom (mobilitate), Bog’Art (construcții), Cris-tim Family Holding (industria alimentară), Diana (industria alimentară), Eximtur (turism), Fildas Trading (farma Ivatherm (cosmetice) și FAN Courier Express (curierat). Fiecare dintre aceste firme e lider sau se găsește între cei mai mari jucători din domeniul său.
Și tot apropo de puterea afacerilor de familie, cele mai mari 500 din lume reprezintă echivalentul celei de-a treia economii a lumii, arată raportul Global EY 500 Family Business Index, realizat de EY și Universitatea din St. Gallen în 2025.
Ele au generat venituri cumulate de 8,8 trilioane de dolari în 2024 (plus 10% față de 2023) și au adunat 25,1 milioane de angajați în 43 de jurisdicții. Dacă ar fi comparate cu PIB-urile naționale, veniturile cumulate ale acestor companii ar fi echivalente cu a treia cea mai mare economie a lumii, devansate doar de SUA și China. Din total, aproape jumătate (47%) sunt firme europene, în timp ce 29% dintre ele sunt originare din SUA, iar 18% își au sediul în Asia. Cele mai puternice după cifra de afaceri sunt retailerul Walmart din SUA, grupul auto Volkswagen din Germania și Schwarz Group din aceeași țară. Acesta din urmă e proprietarul Lidl și Kaufland.
O comparație
Revista Tharawat Magazine – For Family Businesses and Entrepreneurs scrie că șase dintre cele mai mari 20 de companii din Germania sunt afaceri de familie. Aceeași e situația și în Italia, Spania sau Olanda. În Franța sunt doar trei – LVMH (9) – lux, CMA CGM (18) – transport și logistică și Casino Guichard Perrachon (20) – retail, dar vin imediat după L’Oreal (21) și Groupe Auchan (24). Pe plan local, doar retailerul de bricolaj Dedeman al familiei Pavăl reușește să intre în acest club al marilor actori economici. Dar mai sunt și alții care se apropie. Într-o eră în care unele start-up-uri pot să strălucească puternic pentru o scurtă vreme, pentru ca apoi să dispară la fel de rapid și de spectaculos precum au apărut, unele afaceri de familie cu ștate vechi reușesc să înflorească în continuare și să prospere chiar și după sute ori chiar peste 1.000 de ani de la momentul în care au fost fondate. În România, o țară care nu are nici patru decenii de capitalism, afacerile de familie nu au cum să fie mai longevive de atât, dar tocmai de aceea, ele mai au un drum lung de parcurs până își vor fi atins apogeul. Întrebarea care se pune însă e: vor fi duse mai departe de următoarele generații? La prima vedere, cel puțin în cazul unora dintre ele, răspunsul este da. Așadar, istoria afacerilor de familie se scrie chiar acum.
Alexandra Smedoiu, Partener, Deloitte: „În România, zona antreprenorială are o contribuție importantă la economie – cumulează peste 60% din angajați și înregistrează rate de profitabilitate ridicate.”
Florin Enache, fondatorul TEILOR: „În următorii 5-10 ani, mă uit la un transfer între generații. (…) Gemenele noastre mari au fost plecate șase ani la studii în afară. Chiar dacă eu mi-aș fi dorit să mai rămână în Anglia, ele au decis să revină în țară și să se alăture businessului.”
Ghassan Shakhshir, general manager și acționar Safeway: „Firma a fost înființată în ’94, de către părinții mei, iar eu și sora mea am crescut în acest business. Ne sărbătoream zilele de naștere în depozitul companiei. Viața noastră de familie e legată de activitatea de business și cred că de-asta s-au conturat și aceste abilități ale noastre legate de vânzări, de crearea de branduri.”
Rodica Baciu, cofondatoare Materom: „Avem trei copii, doi băieți și o fată – fiecare căsătoriți -, și avem și patru nepoți. Toți membrii familiei noastre lucrează în companie. Este foarte greu și să începi ceva de la zero, dar și să coordonezi ceva foarte mare, mai ales dacă nu ai experiență, adaugă ea. Totuși, sinergia dintre generații se întâmplă.”


