O remarcă anecdotică de final, al cărei diapazon incă imi stârnește un hohot involuntar și mă binedispune, pentru că vorbește despre lumea coincidențelor zglobiu relativizante pe care Ad-ul poate să le suscite. Mă aflam in fața unei serii de trei print-uri dedicate unei celebre mărci de automobile. Textul uneia dintre ele (“Mercedes Benz pay attention to everything) era suprapus peste o imagine nocturnă de stradă, având in prim-plan un semn triunghiular de circulație de tip “Atenție!” (margini roșii, interior alb, foto 17) in care era desenată o muscă. Absorbit de mesaj, m-am prăvălit intr-o groapă dispusă abil pe trotuar (foto 18) de creativii Primăriei bucureștene. Chiar așa: “Pay attention to everything!”
Ziarul de Duminică
TOPGALERII/ Cum era să-mi rup gâtul de dragul artei publicitare
Judecându-l cu unitățile de măsură din lumea publicitații, unde totul se mișcă uluitor de repede, unde o reclamă are termen de garanție limitat și devine istorie peste noapte, Festivalul AdPrint este o instituție venerabilă.
Judecându-l cu unitățile de
măsură din lumea publicitații, unde totul se mișcă uluitor de
repede, unde o reclamă are termen de garanție limitat și devine
istorie peste noapte, Festivalul AdPrint este o instituție
venerabilă. Inițiat in 1998 ca un proiect local pentru industria de
publicitate româneasca, AdPrint a devenit, in organizarea Millenium
Communications, un festival european de talie, care adună anual
reprezentanți de succes ai publicității mondiale (in calitate de
participanți, de vorbitori sau de membri ai juriului). Desfășurat
la ultimele sale ediții in Brașov, dar mutat, din pricina crizei și
spre regretul gazdei de la poalele Tâmpei (care deplânge faptul că
era singurul eveniment de advertising din oraș), in București,
Festivalul și a expus lucrările, pentru publicul larg, pe un suport
neconvențional: gardul ce inconjoară Muzeul Național de Artă al
României. O simeză improvizată, dar deosebit de ofertantă și de
congruentă cu spiritul democratic al advertising-ului. Lucrările au
fost evaluate anul acesta de un juriu internațional compus din
șapte echipe de creație și a fost prezidat de Brian Fraser
(Executive Creative Director, McCann Erickson Londra). Din echipa
de evaluare au mai făcut parte Colin Nimick (OgilvyOne Londra),
Jens Mortier & Philippe De Ceuster (Mortierbrigade Bruxelles),
Christian Bunyan & Jennifer Skupin (KesselsKramer Amsterdam),
Alex Martinez (JWT Barcelona), Fernando Codina (SantaMarta
Barcelona), Chris Garbutt & Nick Hine (Ogilvy Paris), Enrico
Dorizza & Milos Obradovic (Leo Burnett Milano), Stefan Schulte
& Ludwig Berndl (DDB Berlin).
Manifestarea se străduiește (in
cele 3 secțiuni ale sale: AdPrint Outdoor & Poster, AdPrint
Press & Magazine, Ad Print Unconventional Media) să facă
sensibilă ideea că meritul pentru o realizarea unei reclame (in
cazul nostru, exclusiv pe suport printat) aparține unei colaborări,
unei echipe creative. Tot așa, juriul care recompensează lucrările
acestor echipe este, la rândul său, alcătuit din echipe de
decidenți, iar nu din indivzi. Organizatorii o spun fără inconjur:
“Intreaga filosofie a Festivalului subliniază corelarea dintre
niște oameni care par să lucreze cu un singur creier.” Comentariile
bășcălioase pe seama acestei formulări ar trebui date la o parte,
nu de alta, dar creierul de care este vorba e uriaș și funcționează
ca un server. Iar performanțele lui sunt sclipitoare: umor, tonus,
accesibilitate, imaginație fără frontiere, eficacitate in
simplitate. Nu in ultimul rând – inovație (și, desigur, talent) in
privința tehnicilor de ambalare a ideii, care merg de la uneltele
caricaturii la cele ale graficii de șevalet, de la suprafețele cu
aparențe picturale la desenul nervos, minimalist, totul trecut prin
mașinăria sfântului Adobe Photoshop. Fiecare lucrare expusă pe
gardurile MNAR este un spectacol al inteligenței și al vioiciunii
gândului, al fervorii creative și al luptei la baionetă cu ideile
convenționale. Dovada prospețimii lor și a impactului pe care il
provoacă este insăși reacția publicului. Nu am intâlnit trecător
care să nu zăbovească minute bune in fața câte unei astfel de
“pozne” publicitare și care să nu plece satisfăcut, cu un zâmbet
larg, lățit pe toată fața. O bună dovadă că arta mai poate să
coboare in stradă, să-i adune laolaltă nu doar creatori, ci și pe
admiratorii lor, să se demuzeifice și să suscite interesul
contemporanilor noștri grăbiți sau anxioși din pricina
crizei.