AURELIA MOCANU (n. 1957, la Codlea, Brasov). Scoala gimnaziala de arta si liceul de arta din Sibiu. A absolvit Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, sectia de istoria artei-muzeologie, 1981. Expert de arta la Oficiul de Patrimoniu Bucuresti pana in 1989 si actualmente la MCCP. Redactor sef adjunct la revista “Arta”, 1990-1992, 2000-2001. Bursa doctorala la EHSS, Paris, 1993. Premiu pentru experiment literar ASPRo, 2001 pentru volumul “Ibrisim”. Realizator al emisiunii Arte Frumoase de la Radio Romania Cultural din 1995 pana in prezent.
Ziarul de Duminică
TOPGALERII/ Sange peste uraniu
Poate fi vizualizata rana unei tinereti otravite de pârjolul bolsevic? Trebuie sa poti mângâia in asa fel pânza picturii cu lacrima-sânge. Trebuie s-o poti picura apoi din gestul pensulei leganat de amintire trista si scuturat de revolta surda. Astfel incremenesti in fata ciclului pictural „Ciudanova”, in pomenire, ca la o icoana topita de durere.
Poate fi vizualizata rana unei tinereti otravite de pârjolul
bolsevic? Trebuie sa poti mângâia in asa fel pânza picturii cu
lacrima-sânge. Trebuie s-o poti picura apoi din gestul pensulei
leganat de amintire trista si scuturat de revolta surda. Astfel
incremenesti in fata ciclului pictural “Ciudanova”, in
pomenire, ca la o icoana topita de durere.
Un senior verde al picturii românesti isi propune o experienta
de rememorare tragica. Corneliu Vasilescu a expus in spatiul
generos al galeriei Galateca, itinerate apoi la galeria Dana din
Iasi, pânze de format mare cu “griffa”, mai precis spus, cu gestul
pictural profund antrenat, ce i-a devenit marca stilistica. La
acest “sommelier” al tonului pretios si vital din pictura noastra
actuala, surdinizarea cromatica de mare calitate tonala a inspirat
cheia de portativ pentru expozitia de acum doi ani,
“Nirvana”. Corneliu Vasilescu se pregateste de atunci sa
infrunte memoria anului 1954, cu experienta concentrationala a
minelor de uraniu.
Student intârziat la Institutul de Arte Plastice bucurestean,
bârladeanul Corneliu Vasilescu era deja membru al Uniunii
Artistilor Plastici, in 1968, când sustinea admiterea. Artist al
rafinarii cromatice abstract-gestualiste, pictorul a avut si
antologice initiative experimentaliste, plasând un ambient artistic
in hala uzinelor de rulmenti, in 1973. In memoria multor artisti
tineri, trecuti prin clasele liceului Tonitza, dascalul Corneliu
Vasilescu ramâne un iute vrajitor al vorbei cu tâlc, dar si al
observatiei taioase. Artist locvace, purtator de opinii transante
in politicile culturale ale breslei, Corneliu Vasilescu si-a impus
stachete tot mai inalte pe o cale stilistica personala care a
devenit, fara voia lui, reper al directiei de abstractie lirica din
pictura româneasca. Pornite instinctual-reactiv, pânzele maestrului
regasesc, in final, o logica de o eleganta cu totul personala a
traseului energetic captat pictografic, intocmai ca in pictura
extrem-orientala. Finalizata lucid, si mai ales armonios, pictura
lui Corneliu Vasilescu se vrea, in genere, o introspectie a
vitalului. Artistul este convins ca “daca raiul exista, acesta nu
poate fi decât colorat”.
“Ciudanova” inseamna insa surdina si scâncet. De data
aceasta, mesajul expozitiei este sapiential, invocând programatic
suferinta si martiriul. Artistul si-a facut o adevarata poetica din
misterul impreciziei si din ingineria aleatoriului, in perimetrul
acesta vast emotional, dar cu minime elemente de numerar – ca
recuzita vizuala – al lirismului cromatic. Pictorul pândeste asadar
accidentul benefic al pastei sau al zemurilor colorate. Urmeaza o
zvâcnire fulguranta a gestului larg, ca de bagheta dirijorala.
Vasilescu valorizeaza ca nimeni altul surpriza vecinatatii sau
incalecarii unor tonuri din distileria sa cromatica. Arpegiu bogat
si rafinat al pamânturilor sângerii si, mai ales, o anumita
valoratie de alburi reci, “uranice” confera pânzelor din seria
“Lumina alba” acele transparente cromatice care delimiteaza
un spatiu de rezonante tragice. Acum, “badia” Corneliu Vasilescu
tenteaza in culoare memoria crimelor istoriei.