Cei mai mari 300 de angajatori au împreună 800.000 de angajați,
ceea ce înseamnă că numai 10% din efectivul de personal deținut de
aceste companii a fost angajat de firmele cu capital privat
românesc. Astfel, cel mai mare angajator de pe piața locală a avut
35.520 de angajați la finele anului 2009, în timp ce compania cu
cei mai puțini angajați din topul celor mai mari 300 de angajatori
avea la finele anului trecut 905 angajați, conform datelor obținute
de ZF de la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC).
Reprezentanții ONRC spun că una din cinci companii nu și-a depus
bilanțul pentru anul 2009, astfel, este posibil ca unele companii
să nu figureze în datele centralizate de ZF.
În topul celor mai mari 50 de angajatori cu capital privat românesc
se află companii care și-au redus numărul de salariați cu peste
1.000 în ultimii patru ani, acestea fiind, în general, fime care
activează în sectoare puternic afectate de declinul economic.
Spre exemplu, Hidroconstrucția, cel de-al doilea constructor de pe
piața locală în funcție de cifra de afaceri din 2009, a renunțat în
ultimii patru ani la 1.400 de salariați. Jumătate din concedierile
făcute în cadrul firmei, care este dețintă de Asociația
Salariaților, au fost făcute anul trecut, când au fost 740 de
disponibilizări, pe fondul caracterului sezonier al lucrărilor în
construcții și al discontinuității finanțării investițiilor.
Totuși, Hidroconstrucția rămâne cel mai mare angajator privat cu
capital românesc din România, având peste 6.700 de salariați.
“Campioană” la numărul ce concedieri în ultimii patru ani este însă
o altă companie, Elvila, producătorul de mobilă controlat de omul
de afaceri Viorel Cataramă, care a concediat aproape 1.900 de
oameni în ultimii patru ani.
Totuși, Elvila nu este singura companie din industria mobilei care
a operat concedieri: anul trecut, unu din cinci angajați din
industria mobilei și-a pierdut locul de muncă, adică 16.300 de
oameni, potrivit datelor Asociației Producătorilor de Mobilă din
România (APMR).
Alte companii din topul celor mai mari angajatori cu capital
românesc care au renunțat la peste 1.000 de angajați în patru ani
sunt Arabesque, care a angajat în această perioadă peste 1.500 de
salariați și a renunțat la 1.000 dintre aceștia anul trecut,
Braiconf , Catex sau Oncos Impex.
RCS& RDS și Banca Transilvania și-au dublat numărul
de salariați în patru ani
RCS&RDS, cel mai mare operator de telecom controlat de un om de
afaceri român, aflat pe locul doi în topul celor mai mari
angajatori români, și-a dublat numărul de angajați în ultimii patru
ani, ajungând de la 3.020 de angajați în 2005 la un efectiv de
6.350 de salariați la finele anului trecut. Și Banca Transilvania,
singurul jucător din topul primelor zece bănci cu capital privat
românesc, a înregistrat o creștere a numărului de salariați de la
3.100 în 2005 la 5.500 la finele anului trecut, când a renunțat la
peste 400 de angajați.
Dedeman, retailerul de bricolaj deținut de frații Adrian și Dragoș
Pavăl din Bacău, și-a mărit de peste patru ori efectivul de
salariați în ultimii ani, ajungând în top 10 cei mai mari
angajatori români cu capital privat, cu un număr de aproape 3.000
de angajați. O evoluție surprinzătoare a avut însă grupul Romaqua,
cel mai mare îmbuteliator de apă minerală, controlat de omul de
afaceri Octavian Crețu: de la 146 de angajați în 2005, Romaqua și-a
crescut de peste 12 ori efectivul de salariați până în 2009,
ajungând la un efectiv de peste 1.800 de salariați.
“Am schimbat trei directori de HR în ultimii patru
ani”
Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă angajatorii
care fac recrutări masive este gestionarea proceselor de recrutare
și selecție de personal. În cadrul Fan Courier, una dintre cele mai
mari companii de curierat cu capital autohton, deținută de
antreprenorii Felix Pătrășcanu, Adrian și Neculai Mihai, numărul de
salariați s-a dublat, de la aproape 500 de angajați în 2005 la
1.000 în 2009, la care se mai adaugă și colaboratorii.
“A fost dificil să facem recrutări până în luna noiembrie a anului
2008, pentru că erau candidați care să corespundă cerințelor
noastre. De altfel, am schimbta trei directori de resurse umane în
ultimii patru ani, tot din cauza de necorespundere profesională”,
spune Adrian Mihai, unul din proprietarii Fan Courier, care spune
că în București compania are 1.150 de angajați în prezent, iar la
nivelul întregii țări sunt 2.500- 2.600 de colaboratori. În opinia
sa, recrutările se fac mai ușor de când a început criza, pentru că
sunt mai mulți candidați pe piață, iar oamenii sunt “mai atenți”,
în așa fel încât compania nu mai este nevoită să recruteze din
comunele aflate în împrejurimile Bucureștiului, ca înainte. Față de
2008, compania a înregistrat cu aproape 200 de angajați mai puțin
în 2009, potrivit datelor ONRC.
“Nu am făcut concedieri, ci am făcut o triere a oamenilor în
funcție de competențe, iar dacă până acum eram mai indulgenți, în
prezent suntem foarte atenți la oameni, pentru că orice greșeală se
vede la client”, adaugă Adrian Mihai, care a mai precizat că în
perioadele de dinainte de criză compania făcea creșteri salariale
de două ori pe an, însă în prezent sunt înghețate majorările
salariale.
O altă companie aflată în topul celor mai mari angajatori cu
capital privat autohton este Medlife, operatorul de servicii
medicale private care și-a mărit de patru ori numărul de salariați
în perioada 2005 – 2009, conform planului de business stabilit. “În
prezent cred că am trecut de 1.100 de angajați, din care peste 80%
reprezintă personalul medical. Creșterea s-a făcut numai organic.
Acum nu mai este o problemă să găsim medici, însă la început era
foarte greu. Făceam headhunting pentru fiecare medic. În prezent,
la clinica de la Băneasa (deschisă recent – n. red.) am avut 300 de
CV-uri pentru 50-60 de poziții de medici”, a spus Mihai Marcu, unul
dintre acționarii MedLife.
Cum fac angajatorii români recrutările
Atât pentru pozițiile de entry-level și specialist, cât și pentru
cele de middle și top management, angajatorii români nu obișnuiau
să apeleze la firme specializate de recrutare sau de executive
search, aceste practici – folosite de multinaționale – fiind
implementate abia în ultima perioadă, când companiile românești au
lăsat deoparte conceptul “noi le facem pe toate”, spun
specialiștii.
“În ultimii ani am început să observ, odată cu atragerea unor
directori de resurse umane din companiile multinaționale și cu
dezvoltarea unor rețele profesionale, o deschidere tot mai mare
către alte tipuri de servicii, cum sunt evaluarea de personal și
externalizarea unei părți din personal pentru perioade
determinate”, susține Florin Godean, sales and marketing director
în cadrul firmei de recrutare Adecco România, filiala locală a
uneia dintre cele mai mari companii de recrutare și leasing de
personal din lume.
Godean a mai precizat că încă de anul trecut numărul companiilor
românești care au cerut servicii de recrutare, leasing și evaluare
de personal a început să crească.
Oana Ciornei, unul din membrii fondatori ai companiei de executive
search TheSearchers, spune că, preponderent, multinaționalele sunt
cele care apelează la firmele de recrutare de executivi de top,
întrucât cele cu capital românesc fac recrutări mai mult inhouse
sau pe bază de recomandare.
“Totuși, există printre companiile cu capital românesc și unele
companii profesionalizate, care au dezvoltat deja o politică de
succesiune pentru pozițiile din middle și top management și
apelează la firme de executive search în cazuri punctuale”, spune
Ciornei. Compania The Searchers a fost înființată în luna octombrie
a anului trecut și a încheiat afaceri de peste 100.000 de euro în
ultimele trei luni din 2009.
Salariile oferite pentru pozițiile-cheie sunt asemănătoare în
companiile românești cu cele oferite de multinaționalele care
plătesc chiar peste media pieței. Totuși, într-o companie
românească procesele nu sunt foarte bine definite, nu există o
evaluare și o analiză de personal bine stabilite, planuri de
succesiune sau programe de talent management. De regulă, companiile
românești vor să-și acopere o nevoie pe termen scurt și
mediu.
“Există poziții care nu sunt considerate cheie în companiile
românești și sunt plătite diferit față de multinaționale. Spre
exemplu, salariul oferit pentru o poziție de business planning
manager în cadrul unei companii românești aflată în curs de
profesionalizare variază între 1.500 și 2.000 de euro, în timp ce o
multinațională oferă un salariu de 3.000 – 3.500 de euro net pentru
aceeași poziție”, mai spune Ciornei.
Ce spune un angajat care a trecut de la o companie
românească la o multinațională
Florentin Scarlat a lucrat timp de doi ani (în perioada 2005 –
2007) în cadrul Ozone Laboratories, la acea vreme o companie
românească deținută de proprietari libanezi cu business principal
în România, pe funcția de corporate affairs director, după care a
plecat, pe aceeași funcție, la Unilever, gigantul la nivel mondial
din industria bunurilor de larg consum, unde a lucrat timp de trei
ani. Cum a fost trecerea de la practicile din compania românească
la multinațională?
“Unilever mi-a oferit posibilitatea să învăț foarte mult, atât prin
intermediul programelor de training pe care le-am urmat (în
România, dar și la Shanghai, Londra, Rotterdam), cât și prin lucrul
împreună cu oamenii care reprezentau, până la urmă, compania. Sunt
două aspecte care marchează trecerea de la o companie românească la
o multinațională: nivelul de pregătire al oamenilor pe care i-am
întâlnit într-o multinațională, dar și modul în care compania
funcționa”, spune Scarlat, care în prezent este external
affairs&communications manager în cadrul producătorului
american de medicamente Merck, Sharp& Dohme.
O altă diferență în ceea ce privește cele două tipuri de companii o
reprezintă și baza de date pusă la dispoziție angajaților pentru
domeniul comunicare și afaceri publice, de exemplu.
“Un șir nenumărat de cazuri de best practice era întotdeauna la
dispozitia ta pentru a te putea inspira. Compania îți punea la
dispoziție un întreg network regional și global de oameni cu multă
experiență la care puteai apela atunci când aveai nevoie. O
multinațională este similară unui ceasornic: nu prea face greșeli,
dar nici nu aleargă, iar după cum se știe, în ceasurile de marcă,
mecanismele conțin pietre prețioase”, mai spune Scarlat. Și
evaluarea angajaților se face diferit într-o multinațională față de
o companie românească, întrucât procesul se derula mult mai atent,
cu indicatori de performanță clar stabiliți și măsurabili, și era
făcut de specialiști cu experiență în domeniu.
Cele mai surprinzătoare evoluții în topul celor mai mari angajatori cu capital românesc privat în perioada 2005 – 2009
- Hidroconstrucția a renunțat la peste 1.400 de angajați în ultimii patru ani, jumătate dintre aceștia fiind concediați pe parcursul anului trecut.
- Braiconf, Oncos Impex și Arabesque au făcut fiecare peste 1.000 de concedieri în ultimii ani.
- Elvila, campioana concedierilor: a dat afară peste 1.800 de angajați în patru ani.
- RCS&RDS și-a dublat numărul de angajați.
- Cu 146 de angajați în 2005, Romaqua și-a crescut de peste 12 ori numărul de angajați până în 2009.
- Unicarm și-a triplat numărul de angajați în patru ani, ajungând la 1.600 de angajați.