Gravor de anvergura, evoluand spectaculos spre ansambluri pictografic-obiectuale, Suzana Fantanariu a devenit, cu siguranta, o marca de stil inconfundabila, care inseamna, in plus, pentru colectivitatea artistica romaneasca a ultimelor trei decenii, un adevarat “sistem energetic national”. Caci artista a lasat trasee pe harta artistica a tarii intr-un simbolic paralelogram de forte.
Suzana Fantanariu, care-si Re(in)semneaza al 60-lea an de viata prin cel mai recent proiect imaginativ, a unit, prin traiectul carierei sale exemplare, geografia simbolica a Bucovinei, cetatea natala de la Baia, cu Academia de Arta a Clujului, unde s-a format, apoi Craiova, unde, la randu-i, a modelat destine de tineri artisti, si Timisoara, unde conduce in prezent sectia de grafica a Universitatii de Vest.
In deceniul din urma, artista asambleaza, pune in opera cu febrilitate, aproape ca zideste fragmente de laborator grafic, de multe ori pana la scara monumentala. Artista foloseste predilect, ca trama a desfasurarilor sale seriale, conturul biomorf: fie silueta atavica a corpului uman infasurat in cocon, ori portretul-alveola ca nex grafic sau ipostazele apotropaice ale mainii. Apoi Suzana Fantanariu propaga in spatiul expunerilor sale un vast corp de semne, un sistem circulator din retele grafice si din pete de seve uscate, o carne texturala inconfundabila ca semnatura plastica. Din astfel de acumulari de texturi, activate de vectori ai desenului gravat, s-a nascut un principiu de inseriere si de captare a unor “hipersemne” din inventarul germinativ-totemic, pe care Suzana le-a numit candva “ambalaje pentru suflet”. Mamei artistei sau trecerii din viata a lui Horia Bernea i se dedica cate un astfel de travaliu, in care autoarea a locuit, de fapt – energetic, imaginativ si emotional – zile ale inaltarii prin asize de hartie. Caci Suzana Fantanariu manevreaza arhitectura imaginii si scoarta ei materiala cu o indiscutabila energie epopeica, pe care i-o stiam deja din xilogravurile anilor ’80, ample cat un stat de om. Cadente, rime, strofe, canturi, productia plastica foarte bogata a artistei se desfasoara real doar pe mari aliniamente de spatiu.
Seriile tematice isi cer o dezvoltare pe variatiuni din care rasare, la un moment dat, o mutatie sporitoare de sens sau de expresivitate plastica. Atunci se reaprinde cuptorul cu o noua sarja.
Referintele figurale penduleaza simbolic la Fantanariu intre plutonic si fertilitate. Iar morfologic vorbind, plastica Suzanei evolueaza intre palimpsest si aluviune, prin releul foarte dinamic al colajului. In final, artista asigura excelent unitatea si percutanta imaginii, caci integreaza prin tuse decise figura, fondul si registrele cu embleme. Labirintul de hartie incarcata grafic si apoi colata pe care-l produce artista, strabatand-ul totodata simbolic, indreapta spre reveriile de resuscitare perpetua.