Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumului Florin Constantin Pavlovici – Tortura, pe înțelesul tuturor. Memorii. Editat de Lidia Vianu.
Volumul a apărut inițial în anul 2001. Cărții i s-a decernat premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. A fost tipărită în trei ediții – lucru mai puțin obișnuit într-o lume nerăbdătoare, care difuzează din ce în ce mai greu cartea pe hârtie (la Editura Cartier din Chișinău, în 2001, și la Editura Fundația Academia Civică în 2011 și 2012).
Tortura, pe înțelesul tuturor apare într-un moment în care bântuie povestirile de tip polițist: ele dezleagă cazul pe ultima pagină, iar de acolo înainte e treaba justiției. Cititorul e mulțumit să delege judecata morală, să nu aibă ultimul cuvânt de spus.
Într-o vreme în care piața literară a fostelor țări comuniste era inundată de lamentațiile și indignarea firească a memoriilor concentraționare, apărea această carte – la care se râde. Se râde în hohote. Uneori.
De cine râdem? Râdem de ființe dezbrăcate de tot ceea ce înseamnă dreptate, normalitate, de nevoia de „fericire în viitor”, de credința că cineva cândva le va elibera de coșmar. Râdem, mai ales, de privilegiații scenariului: de cei care crapă țeste și sfărâmă oase.
De ce râdem? De bâte? De frigul inuman? De înfometare? De lagărele de muncă în care sunt exterminați de-a valma oameni de carte, studenți, preoți, țărani? De faptul că unii dintre ei se lasă zdrobiți și fraternizează cu torționarii? Sau poate de descoperirea că pe alții tortura îi face mai frumoși decât ar fi ajuns ei altfel vreodată?
Râdem pentru că descoperim un adevăr pe care mulți îl crezuseră pierdut. Trăind în cel mai aberant, degradant și înspăimântător spațiu cu putință – închisorile politice comuniste, eroii sunt anihilați de mizeria fizică, dar au un refugiu: Die Gedanken sind frei. Iar gândurile lor sunt în primul rând morale. Ei judecă lumea în ale cărei subterane se află. Judecata lor este fără drept de apel.
Fost deținut la nici 23 de ani, om de radio o viață întreagă după eliberare, Florin Pavlovici rupe tăcerea și face la 65 de ani un lucru pe care era hotărât până atunci să nu-l facă niciodată cât va trăi: ne explică Tortura așa încât noi s-o înțelegem. À bon entendeur, salut!
Iată câteva fragmente din cronicile apărute la carte:
„Mai mult decât o scriere autobiografică de certă valoare literară și documentară, Tortura, pe înțelesul tuturor este, în ultimă instanță, chiar istoria unei generații ilustre, sacrificată în temnițele comuniste odată cu instaurarea regimului sovietic de ocupație în România, înscriindu-se în marea tradiție a literaturii de detenție ilustrată de un A. Soljenițîn, V. Șalamov, iar pe plan național de un N. Steinhardt, Ion Ioanid, Paul Goma ș. a. (…) Recompensată cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Tortura, pe înțelesul tuturor constitue o realizare de vârf a memorialisticii românești postdecembriste. O carte cât un Memorial al durerii.” (Emilian Galaicu Păun)
„Sunt aproape 400 de pagini de memorialistică de cea mai bună valoare, înțelegând prin aceasta atât exactitatea faptelor relatate, cât și felul redactării lor. Dl. Florin Constantin Pavlovici se dovedește, fără doar și poate, un scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului, mai ales în privința stilului, a talentului descriptiv și de portretist, interzicându-și, prin specificul acestui tip de literatură, orice fantazare. Chiar dacă multe momente par rodul unei fantezii bogate, se confirmă încă o dată că viața este mai puternică și mai neprevăzută decât imaginația, iar răul pe care îl pot face unii oameni semenilor lor are dimensiuni diabolice.” (Liviu Grăsoiu, în revista Luceafărul)
„În ciuda titlului utilitar, de manual sau introducere în arta sau știința torturii (de fapt, și în acord cu sensul cărții, e mai curând vorba de arta ori știința de a suporta tortura…), Tortura, pe înțelesul tuturor este un veritabil roman memorialistic, impresionant prin calitățile literare.” (Mircea Iorgulescu, în revista 22)
„… în Tortura, pe înțelesul tuturor Florin Constantin Pavlovici are tot ce îi trebuie unui mare scriitor: o frază condusă cu eleganță, o articulare răspicată și expresivă, un discurs cu acrobații asociative de efect, un veritabil har al observației cumpănite inteligent între pertinență și sugestivitate. Iar peste toate, extaordinara modestie a unui povestitor la care detașarea – adeseori malițioasă – poartă acea esență rară a umorului în interiorul coșmarului, a decenței în mărturia despre un spațiu profund indecent, absurd, grotesc, ițit ca o teribilă cacofonie istorică.” (Claudiu Constantinescu, în revista Dilema)
Tortura, pe înțelesul tuturor. Memorii de Florin Constantin Pavlovici, editat de Lidia Vianu, se lansează oficial la data de vineri 29 august 2014, iar volumul poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet: