Silvia Constantinescu, Octavian Ciupitu, Anne-Marie Ciupitu
Alfred Nobel
(1833-1896)
Viața, activitatea și moștenirea
O monografie
completată cu lista laureaților Premiilor Nobel din perioada 1901-2013 și alte scrieri relatate la Premiile Nobel
Silvia & Octavian Forlag HB
E foarte binevenită această carte somptuoasă, mai ales în această perioadă a anului în care se acordă Premiile Nobel. Alfred Bernhard Nobel, care a devenit faimos ca inventator al dinamitei, s-a născut la Stockholm, în Suedia, la 21 octombrie 1833. El a devenit cunoscut și pentru că a fost primul din lume care a produs nitroglicerină pe scară largă, pentru inventarea gelatinei explozive, pentru inventarea unui praf de pușcă fără fum, ca și pentru industria sa de armament. În total este autorul a 355 de brevete.
Măreția lui Alfred Nobel constă în abilitatea sa de a îmbina o minte penetrantă de om de știință și inventator cu dinamismul unui industriaș clarvăzător. În 1880 Alfred Nobel a primit ordinul regal suedez Steaua Nordului, fiind numit Cavaler de clasa întâia a acestui ordin, dar și rangul de ofițer al Legiunii de Onoare din Franța.
De-a lungul vieții sale, Alfred Nobel a devenit pe rând membru al Academiei Regale Suedeze de Științe (1884), al Institutului Regal din Londra și al Societății Inginerilor Civili din Paris.
Alfred Nobel moare la Vila Nobel de la San Remo, în Italia, la 10 decembrie 1896.
Din 1891, trăise într-un exil voluntar la San Remo. În Testamentulul său a scris: „Tot ce rămâne din averea mea vândută se va împărți in următorul fel:
Capitalul, învestit în plasări sigure de executorii mei, va constitui un fond, iar dobânda se va distribui anual în formă de premii celor care, în timpul anului precedent, au conferit cel mai mare beneficiu omenirii.
Numita dobândă va fi împărțită în cinci părți egale, care vor fi distribuite astfel:
– o parte persoanei care a făcut cea mai importantă descoperire sau invenție în domeniul fizicii;
– o parte persoanei care a făcut cea mai importantă descoperire în domeniul fiziologiei sau medicinei;
– o parte persoanei care a făcut cea mai importantă descoperire sau perfecționare în chimie;
– o parte persoanei care a produs în domeniul literaturii cea mai extraordinară lucrare de tendință ideala;
– o parte persoanei care a făcut cea mai deosebită sau cea mai bună prestare pentru fraternitatea între națiuni, pentru abolirea sau reducerea armatelor permanente și pentru ținerea și promovarea congreselor pentru pace.
– premiile pentru fizică și chimie vor fi decernate de Academia Suedeză de Științe;
– cel pentru lucrări de fiziologie sau lucrări medicale de Institutul Carolin din Stockholm;
– cel pentru literatură de către Academia din Stockholm;
– cel pentru campionii păcii de către un comitet din cinci persoane alese de Parlamentul norvegian.
Dorința mea fermă este ca la decernarea premiilor să nu se țină seamă de naționalitatea candidaților, ci cel merituos să primească premiul, fie ca el este scandinav sau nu.”
Capitalul fondului Premiilor Nobel a fost la origine de 31,6 milioane de coroane suedeze (aproape 7 milioane de dolari S.U.A. atunci), o sumă foarte mare pe vremea aceea. Din 1901 și până în 2013 au fost decernate 802 Premii Nobel la organizații (doar la Premiile pentru Pace) sau indivizi, distribuite după cum urmează:
– fizică: 196
– chimie: 166
– fiziologie sau medicină: 204
– literatură: 110
– pace: 126
Cartea despre care discutăm nu numai că abundă în informații succinte și utile, ci este și foarte bogat ilustrată.