În 1999, istoricii Cristian Păunescu și Marian Ștefan au publicat “Tezaurul Băncii Națioanle a Românei la Moscova”. O primă ediție, în limba română. În anul următor a apărut și ediția în limba engleză. În 2011, cu prilejul Simpozionului de istorie și civilizație bancară Cristian Popișteanu, cei doi au lansat o nouă ediție revăzută și îmbunătățită, în limbile română și engleză. “Pe lângă viețile omenești și sumele de bani – scrie guvernatorul BNR, acad. Mugur Isărescu -, Banca Națională a României a mai depus pe altarul unității naționale o importantă jertfă materială – Tezaurul adăpostit la Moscova și nerecuperat încă. Istoriei dramatice a acestui tezaur îi este dedicat volumul de față.” Am reușit să fac rost de un exemplar târziu, dar îl prezint cu grăbire cititorilor “Ziarului de duminică”, pentru că socotesc în continuare acest volum un eveniment editorial.
Înainte de toate, subiectul Tezaurului, care pare inepuizabil, stârnește un îndreptățit interes. 90 de tone de aur au fost transportate în 1917 la Moscova, împreună cu multe alte bunuri – tablouri, documente, bijuteriile Reginei Maria – pentru a nu cădea în mânile ocupanților germani. A venit foarte repede revoluția bolșevică, regimurile s-au schimbat în cele două țări care fuseseră aliate și nimeni n-a mai auzit ceva credibil despre soarta Tezaurului pentru returnarea căruia se discută și astăzi… în comisii bilaterale! În al doilea rând, generațiile tinere trebuie să cunoască soarta acestui Tezaur despre care nu s-a vorbit decenii la rând. În al treilea rând, cei doi istorici se ocupă de atâta vreme de subiect, au consultat atâtea surse, interne și externe, încât cu certitudine lucrarea lor este cea mai completă asupra subiectului. În sfârșit, condițiile grafice în care apare această nouă ediție ne îndreptățesc s-o salutăm ca pe un eveniment.Trebuie spus că n-au lipsit cărțile care au tratat subiectul Tezaurului. În 1934 a apărut prima lucarre de referință – Gr. Romașcanu, “Tezaurul român de la Moscova”. În vremea comunismului, subiectul a fost tabu. A încetat să mai fie în 1990. În 1993, istorcii Viorica Moisuc, Ion Calafeteanu și Constantin Botoran au publicat un volum de documente intitulat “Tezaurul României la Moscova”. În 1994 a apărut ediția a doua a cărții lui Gr. Romașcanu. Subiectul n-a lipsit nici din cărțile de memorii – Paul Niculescu-Mizil, “O istorie trăită”, Lavinia Betea. “Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu și Iliescu”.
Se știe că Lenin a declarat că Tezaurul se va întoarce în mâinile poporului român când acesta va fi condus de un guvern democratic. Nu s-a întâmplat așa nici în timpul regimului socialist, când, chipurile, la putere se afla proletariatul, nici după căderea comunismului. Nu s-au întors, spre a fi drepți, în 1956, decât tezaurul de la Pietroasa – Cloșca cu puii de aur – câteva piese din tezaurele mânăstirești, 1.350 de picturi și desene, între care 120 semnate de Nicolae Grigorescu. Dar și 33 kg de aur, 690 kg de argint și un număr de briliante. Colecția însă cuprindea 39.320 de piese, dintre care 35.000 monede și medalii.
Realizatorii volumului de față “și-au propus o nouă lectură a tuturor documentelor. Luând ca bază piesele originale aflate astăzi în Arhiva Băncii Naționale a României. În unele cazuri, documentele s-au păstrat în mai multe exemplare, manuscris și dactilograme; în aceste situații s-a luat ca bază forma finală.” Sunt prezentate 166 de documente. Cartea este întregită cu repere cronologice și, firește, un număr considerabil de imagini.
Un volum util istoricilor, dar și publicului larg, despre o problemă cu “o dimensiune sufletească definitorie pentru spritualitatea românească.”
Tezaurul Băncii Naționale a României la Moscova. Documente. Ediția a doua revăzută și adăugită. Cuvânt înainte de academician Mugur Isărescu. Comentariu istoric și ediție de Cristian Păunescu și Marian Ștefan. Editura Oscar Print