Oficial, cererea de intrare în insolvență a Hidroelectrica este motivată de situația financiară proastă în care se află compania, aceasta fiind în imposibilitatea de a-și plăti unele datorii.
Această cerere de insolvență nu poate fi disociată însă de contractele cu “băieții deștepți” prin care Hidroelectrica a furnizat din 2003 încoace energie sub prețul pieței unor firme de apartament, cu câțiva angajați, care nu au făcut decât să ia energia ieftină produsă în hidrocentralele țării și să o vândă mai departe la prețul pieței, încasând astfel profituri uriașe.
Aceste firme, precum Energy Holding, Alpiq, Luxten, sunt controlate din umbră de personaje foarte puternice, care au conexiuni în toate sferele mediului politic, cum este Bogdan Buzăianu, finul lui Dan Ioan Popescu, fostul ministru al economiei din Guvernul Adrian Năstase, care a beneficiat de primul contract bilateral cu Hidroelectrica prin Energy Holding, contract care a fost prelungit apoi în 2010, în timpul guvernării Boc.
Ziarul Financiar a calculat că pierderile înregistrate de Hidroelectrica în ultimii zece ani din aceste contracte bilaterale se ridică la 1,5 miliarde de euro, care este diferența dintre cât ar fi putut încasa compania din vânzarea energiei la prețul pieței și cât a încasat din aceste contracte.
Guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu s-a angajat la începutul acestui an să renegocieze contractele bilaterale ale Hidroelectrica, mai mult la presiunea FMI, dar nu a mai apucat. Și noul Guvern USL condus de Victor Ponta a făcut din renegocierea acestor contracte o prioritate, dar negocierile au intrat în impas în urmă cu două săptămâni, după cum au recunoscut chiar oficialii Hidroelectrica, din cauză că beneficiarii contractelor nu sunt de acord cu noile clauze, care prevăd alte formule de preț și reducerea perioadelor acestor contracte. Astfel, este posibil ca decidenții din Guvern să fi văzut intrarea companiei în insolvență ca singura soluție pentru a scăpa compania de aceste contracte.
Analiștii și bancherii de investiții susțin că cererea de intrare în insolvență luată de Hidroelectrica este o soluție riscantă și costisitoare, care nu poate fi justificată nici prin intenția statului de a rupe contractele cu “băieții deștepți” și nici de situația financiară a companiei, departe de a fi atât de gravă pentru a cere protecția în fața creditorilor. Ei se tem ca situația de la Hidroelectrica să nu degenereze într-un caz asemănător cu cel al companiei americane Enron de la începutul anilor 2000.
“Este ca și cum ai împușca porcul ca să-l scapi de purici”, s-a exprimat un analist.
Hidroelectrica este la un pas să devină cea mai mare insolvență din cea mai mare valoroasă companie de stat. Azi, Tribunalul București decide dacă va aproba cererea de intrare în insolvență, iar dacă cererea va fi aprobată, implicațiile pot fi majore nu doar pentru companie, a cărei imagine și reputație va fi puternic știrbită, ci și pentru economia națională, având în vedere că Hidroelectrica produce un sfert din energia României. Compania a motivat cererea de intrare prin seceta de anul trecut, prin scăderea cu 10% a cifrei de afaceri, prin reducerea fluxurilor de numerar cu 27%, prin creșterea datoriilor la termen scadent de plată mai mare de 90 de zile la 470 de milioane de lei, dar și a pierderii financiare înregistrate. Ieri președintele companiei Remus Vulpescu, care inițial declara că nu știe de intrarea în insolvență a companiei, a spus într-o conferință de presă organizată că insolvența este motivată de “dezastrul de management” și de seceta din 2011 și nu este o “strategie” sau un “tertip”.
Analistul economic Dragoș Cabat spune că intrarea unei companii în insolvență atrage după sine reducerea ratingului
Cu toate acestea, analiștii atrag atenția că problemele financiare ale companiei nu sunt atât de grave încât să fie necesară intrarea în insolvență și că contractele directe ar fi adevărata cauză.
“Am analizat rezultatele financiare invocate de companie drept motiv pentru depunerea cererii de insolvență și nu pot spune că erau așa de grave pentru a se cere insolvența. Cred că miza este în altă parte”, a spus Adriana Marin, șeful departamentului de analiză al UniCredit CAIB Securities România.
Unul dintre motivele invocate drept adevărata cauză a cererii de intrare în insolvență ar fi renegocierea contractelor directe de energie, prin care Hidroelectrica livrează unui grup de companii energie mai ieftină cu 20%-30% decât prețul din piață.
“Cererea de intrare în insolvență aduce o pierdere foarte mare de imagine companiei. Dacă s-a cerut insolvența pentru a scăpa de contractele directe, este o soluție riscantă și costisitoare, care ar putea priva în viitor compania de finanțare și ar putea genera în final o creștere a prețului la energie pentru că un sfert din energia la nivel național este produsă de Hidroelectrica și orice se va întâmpla cu activitatea companiei se va resimți în piață. Sincer nu pot să înțeleg motivele pentru care s-a cerut insolvența. Chiar să nu mai aibă compania lichidități, lucru de care mă îndoiesc, acum după ce a cerut insolvență e greu de crezut că vor mai găsi pe cineva să le mai acorde finanțare”, a spus analistul economic Dragoș Cabat.
El a adăugat că intrarea unei companii în insolvență atrage după sine reducerea ratingului care se traduce prin costuri mai mari de finanțare sau, în cel mai rău caz, prin blocarea accesului la finanțare.
În luna aprilie agenția Moody’s a înrăutățit perspectiva ratingului Ba1 al Hidroelectrica pentru datoriile pe termen lung de la stabilă la negativă pentru a reflecta îngrijorarea că profilul financiar va fi afectat de secetă, creșterea cheltuielilor și capacitatea limitată de renegociere a contractelor.
Doru Lionăchescu, partener al băncii de investiții Capital Partners, consideră necesar ca mecanismul de cerere de intrare în insolvență să fie transparentizat și clarificat, să fie lămurit de ce și cine a cerut insolvența.
“Dacă cererea de insolvență a fost depusă la sfaturile unor avocați care nu cunosc implicațiile globale ale acestei proceduri și vor doar să își încerce forțele cu băieții deștepți pentru că statul nu este capabil să scape de niște contracte păguboase, atunci ar putea fi multe victime colaterale, iar compania să se trezească cu o avalanșă de proceduri în instanță din partea partenerilor cu care a avut afaceri în ultimii ani și care să conteste compania care a auditat rezultatele financiare pentru că nu i-a avertizat asupra situației financiare în care s-a aflat compania, așa cum s-a întâmplat și cu insolvența companiei americane Enron, în urma căreia compania de audit Arthur Andersen a ieșit de pe piață.”
În opinia lui Lionăchescu, impactul insolvenței Hidroelectrica se va resimți pe piața de energie, pentru că compania este cel mai ieftin producător de energie și asigură un sfert din producția la nivel național, dar și asupra viitoarelor privatizări pe care statul vrea să le facă și pieței de capital, care speră ca statul să își listeze pachetele minoritare la companiile de energie.