“Aceasta este singura carte pe care am scris-o in transa,
fara sa stiu ce avea sa se intample doua randuri mai jos. Lucru
ciudat! Am incercat de multe ori sa-mi salvez personajul, pe Rey,
dar era tot mai evident ca el nu si-o dorea. Ultimele zile scriam
fara sa ma pot opri din plans.” Este marturisirea lui Pedro Juan
Gutiérrez, scriitor cubanez in varsta de 60 de ani, celebru pentru
“realismul (sau) murdar” care l-a facut sa fie comparat de multe
ori cu Henry Miller ori Charles Bukowski. Romanul sau recent aparut
la Editura Trei*) face parte dintr-o trilogie care mai cuprinde
“Trilogia murdara la Havana” (carte interzisa in Cuba) si “Animal
Tropical”, si acestea traduse in romaneste.
Subiectele si stilul lui Pedro Juna Gutierrez e posibil sa se
datoreze experientei sale de viata: pana la 25 de ani a lucrat ca
vanzator de inghetata, taietor de lemne, muncitor in agricultura si
constructii, profesor de desen, sef de sindicat, contrabandist si
jurnalist radio. A fost apoi scriitor, pictor si sculptor, a
obtinut succes cu cartile sale, inclusiv premii, in egala masura a
fost ostracizat. Toate cartile sale par, intocmai ca la autorii
amintiti mai inainte cu care a fost comparat, puternic influentate
de experienta personala, poate chiar semi-autobiografice. Viata
cubaneza care apare in cartile sale, mediile sociale in care se
invart eroii sai n-au cum sa fi fost agreate de autoritati.
Personajele sale fac parte, indeosebi, din lumea nestiuta a celor
fara de speranta, care traiesc de azi pe maine, cu bautura, droguri
si sex, sunt sceptici si sarcastici.
In romanul pe care il prezentam acum, un adolescent de 13 ani
dintr-o familie saraca si debusolata, asista, pe terasa unui bloc
comunist, la moartea accidentala a mamei sale, la sinuciderea
fratelui mai mare, vinovat de moartea mamei, la disparitia bunicii
centenare care face un stop cardiac de emotie la vederea acestor
evenimente si, cu toate ca nu este vinovat, este inchis intr-o casa
de corectie. Evadeaza dupa cativa ani si ajunge un cersetor pe
strazile Havanei, alaturi de alte multimi de cersetori, toti
murdari, infometati, inraiti ca si el. Spre deosebire de ei, de
partea lui Rey sunt tineretea si potenta sexuala, care il fac
apreciat de femeile nu mult mai avute decat el, care il numesc
“regele Havanei” si ajung sa-l intretina in schimbul favorurilor
sexuale. Intelege repede adevaruri simple: “Oamenii cu bani traiesc
bine. Bani si iar bani. Fara bani esti mort.” Intreg romanul se
petrece pe strazile capitalei, ca si viata tanarului, care, fara
vreo perspectiva, continua sa fie nemancat si ingrozitor de murdar,
dar nici nu este in stare sa-si pastreze slujbele marunte obtinute
intamplator, ademenit de fel si fel de tentatii si personaje. Dupa
asemenea experiente, se simte “parasit, singur, fara niciun
sprijin. Il cuprinse o senzatie de singuratate abisala. Si o porni
spre nicaieri.” Dar atat Rey, cat si aproape toata lumea cu care
destinul lui se intersecteaza au o capacitate de rezistenta si de
regenerare, o bucurie de viata uimitoare – in aceasta constand,
inclinam sa credem, principala trasatura a personajelor, asa cum se
intampla si in celelalte doua romane ale ciclului. Romanul este
doldora de sex, dar, ca in literatura buna, nu trebuie citit pentru
scenele de acuplari, care exista acolo pentru ca asa este viata.
Toate insa se intampla pana la un punct, dincolo de care romanul
schimba tonul si devine extrem de grav. Cu o asemenea viata, era
aproape fara scapare ca tanarul de abia saptesprezece ani sa ajunga
sa comita o crima – isi omoara din gelozie partenera cu care se
intelegea de minune. Toate se petrec la o groapa de gunoi, unde va
sfarsi si el, bolnav si infometat. “Avu o moarte cumplita. Agonia
lui dura sase zile, cu noptile lor. Pana ce-si pierdu cunostinta.
Intr-un tarziu, se sfarsi. Corpul lui putrezea din pricina
ulceratiilor provocate de sobolani. Cadavrul se descompuse in
citeva ore. Coborara vulturii si-l mistuira putin cate putin.
Festinul dura patru zile. Se infruptara din el pe indelete. Iar pe
masura ce putrezea, deveneau si mai lacomi de starv. Si nimeni nu
afla nimic, niciodata.”
“Indrazneala lui Charles Bukowski si a lui Henry Miller
strabate romanul lui Gutiérrez – comenta <<Publishers
Weekly>>, o carte dura, simbolica si autobiografica…. Plina
de imagini vii ale euforiei, senzualitatii si izolarii… Cu
siguranta ii va atrage pe cei carora le place sa citeasca o carte
explicita, provocatoare, dar in acelasi timp serioasa.”
*) Pedro Juan Gutierrez – “Regele Havanei”. Editura Trei, colectia “Eroscop”. Traducere din spaniola de Ana Maria Tamas.