La Editura Tritonic a aparut la inceputul verii primul volum
din cele zece ale seriei “Intercrime”, datorat scritorului suedez
Arne Dahl, serie tradusa in 19 tari. Acest prim volum, numit
“Misterioso”, a fost tradus de Viorica Morogan.
Dupa Stieg Larsson, inca un sudez reuseste sa seduca nu numai
cititorii din tara sa, ci si din toate cele 19 in care cartile sale
au fost sau sunt pe cale sa fie publicate. O biografie cu totul
diferita de a lui Larsson are Arne Dahl. Nascut in 1963, pe numele
adevarat Jan Lennart Arnald, Arne Dahl a inceput sa scrie devreme,
iar din 2003 tot primeste, an de an, premii in Danemarca, Germania
si Suedia, a fost desemnat in 2007 de Reader’s Digest “Europe’s
best crime novelist”. Seria “Intercrime” a ajuns la zece volume,
romane politiste cu intriga interesanta, un bun simt al umorului,
personaje bine conturate si trame care nu evita deloc problemele
sociale ale Europei contemporane. Nu se limiteaza, prin urmare, la
spatiul suedez. Cartile sale au fost traduse si au avut succes si
in Germania, Olanda, Italia, Danemarca, Islanda, Finlanda. Este
considerat unul dintre autorii scandinavi cei mai buni ai
genului.
“Misterioso” este un excellent thriller, cu crime in serie.
Societatea suedeza este zguduita de trei crime comise in lumea
afacerilor, toate realizate exact dupa acelasi tipar, doua gloante
trase in cap. Politia Nationala creeaza o unitate speciala,
Intercrime, alcatuita din sase politisti deosebiti alesi din toata
politia tarii. In cautarea criminalului, ei descopera o lume a
oamenilor de afaceri imorala, cu perversiuni si incalcarea legilor,
cu legaturi cu mafia ruseasca. Nu vom spune mai multe despre
subiect, pentru a mentine suspansul, dar precizam ca, intocmai ca
in romanele politiste care se respecta, criminalul este pana la
urma prins.
Cartea este tradusa din limba suedeza de Viorica Morogan.
Din pacate nu putem trece cu vederea o seama de erori ale
traducerii. Intelectual stabilit de mai bine de doua decenii in
Suedia, Viorica Morogan traduce in general corect, se straduieste
sa gaseasca echivalente acceptabile in limba romana, dar de prea
multe ori cade prada unei redari cuvant cu cuvant, care n-are
niciun sens, suna straniu sau straneste zambetul cititorului roman.
Fireste, un redactor mai atent ar fi putut indrepta cu usurinta
toate aceste erori. Cateva exemple, la intamplare: “cilian” (in loc
de “chilian”); “pari putin cam prea accelerat” (agitat?);
“apartamentul era voluminos(?)”; “un taxi se apropie lunecand de
Mazda” (pe langa?) Si mai suparatoare este absenta explicatiilor
unor nume proprii, care creaza confuzie sau ingreuneaza lectura;
note scurte de subsol ar fi indepartat fara dubiu acest
inconvenient. Un singur exemplu: “In taxiul spre Arlanda …”; cine
nu stie ca acesta e numele aeroportului din Stockholm, pierde din
precizia actiunii si nici nu intelege ca personajul voia sa fuga cu
avionul. Sunt foarte multe asemenea nume de orase sau locatii care
pot fi confundate cu strazi s.a.m.d.
Asteptam cu interes celelalte volume ale seriei.