“Chiar inainte sa adoarma, Regina se intreba ce s-ar
intampla cu ea si cu familia ei daca ar iesi victorios un guvern
republican; acesta era cosmarul Reginei.” Cosmarul chiar devine
realitate: Partidul Republican al Poporului condus de Jack Barker
iese invingator in algeri, cu o majoritate zdrobitoare si famila
regala este mutata intr-un cartier social, in case darapanate,
alaturi de familii fara venituri, si obligata sa traiasca din
ajutoarele sociale. Acesta este inceputul romanului “Regina si cu
mine”*) de Sue Townsend.
Nu stiu daca in alta parte a lumii, la noi sau in
Occident, un scriitor care ar fi scris o carte asemanatoare n-ar fi
avut de suferit, iar produsul imaginatiei sale n-ar fi fost
interzis sau supus cenzurii. Nu s-a intamplat deloc asa cu cartea
lui Sue Townsend, primit cu amuzament, vandut bine si intampinat de
critica cu exclamatii de genul celei din Daily Telegraph:
“Captivanta, spumoasa, ironica, tandra, isteata, plina de haz…
razi in hohote si n-o poti lasa din mana.” Ziarul a subliniat
absolut toate calitatile romanului care e o satira a vietii
britanice, a politicii si politicianismului, chiar a familiei
regale.
Odata abolita monarhia si tara transformate in Marea
Britanie Populara, membrii familiei regale sunt mutati intr-un
cartier foarte sarac, in locuinte sociale, mici, degradate,
murdare, cu peretii subtiri prin care auzi tot ce fac vecinii
sarantoci. Li se permite fiecaruia sa ia o parte dintre lucruri,
care, fireste, nu incap in noile apartamente, canapelele trebuie
taiate cu fierastraul, covoarele injumatatite, tablourile si vesela
stranse mormane s.a.m.d. In urma lor, se impune demagogia:
“Cetateni, nu mai suntem supusi! Fiecare barbat, femeie sau copil
din tara asta poate sa-si tina astazi capul sus, eliberat in
sfarsit de jugul sistemului de clasa care ne-a otravit societatea
atata amar de vreme. De azi inainte, toate rangurile, titlurile si
pozitiile privilegiate sunt abolite. Cetatenii se vor numi doar
domnul, doamna sau domnisoara X. Parazitii din Familia Regala vor
fi mutati intr-o zona unde vor duce o viata de rand, in mijlocul
oamenilor de rand. Se va considera un delict pedepsit prin lege sa
li se faca reverente, plecaciuni sau sa li se adreseze cineva prin
alte formule decat cele mentionate mai inainte. Pamanturile,
proprietatile, tablourile, mobila, bijuteriile, cirezile lor etc,
etc, etc apartin in intregime Statului. Cei care intentioneaza sa
se puna bine cu fosta Familei Regala sunt avertizati ca un astfel
de compotrtament, odata adus la cunostinta autoritatilor, va fi
pedepsit.(…) Speram ca membrii fostei Familii Regale se vor
integra in comunitatea locala, isi vor gasi de lucru si vor deveni
membri folositori ai societatii, lucru ce nu s-a mai intamplat de
sute de ani.”
Exact asta se si intampla. Fara sa se planga, membrii
Familiei Regale se adapteaza, fiecare in felul sau. Regina Mama
deapana amintiri cu vecine de-o seama pana isi da obstescul
sfarsit. Printul consort se lasa cuprins de nesfarsite migrene si
ajunge la spital. Printul Charles se ocupa cu gradinaritul, dar e
acuzat pe nedrept ca ar fi agresat un politist si ajunge la
inchisoare. Printesa Diana viseaza. Copiii printesei Diana abia
asteapta sa se inhaiteze cu puslamalele cartierului si sa nu mai
invete nimic. Printesa Anne isi afla un prieten iubitor de cai ca
si ea. Regina isi pastreaza demnitatea si se organizeaza cel mai
bine, invatand sa faca supe, mergand la piata si strangand legume
aruncate de producatori, solicitand ajutoarele sociale promise. Si
castigandu-si, actiune cu actiune, respectul vecinilor care ii
fusesera supusi, gata sa dea o mana de ajutor. Autoarea descrie
admirabil birocratia, coruptia si delasarea care au pus stapanire
pe autoritatile britanice.
Timpul trece si tara se prabuseste pe zi ce trece, lira
sterlina nu prea mai are valoare, un imprumut enorm luat de la
japonezi trebuie rambursat de urgenta, iar noul lider republican nu
gaseste alta solutie decat sa transforme tara intr-un domeniu
japonez. Drapelul britanic e inlocuit cu cel al Tarii Soarelui
Rasare – insulta suprema.
Noroc ca totul a fost un vis din care Regina se trezeste
in latratul cainelui dornic sa iasa afara, in timp ce crainicul
televizorului anunta epuizat ca alegerile fusesera castigate de
Partidul Conservator.
O carte reconfortanta si bine tradusa.
*) Sue Townsend, “Regina si cu mine”, Editura Leda. Traducere din limba engleza si note de Nadine Vladescu.