Jennifer Johnston, nascuta in ianuarie 1930, este cu
certitudine una dintre cele mai faimoase scriitoare irlandeze.
Unele dintre romanele sale au fost incununate cu premii de
prestigiu, altele au fost adaptate pentru filme de succes. Este si
cazul romanului de fata, publicat in 1984, ecranizat in 1992, cu
Julie Christie si Donald Sutherland ca protagonisti.
“Barbatul de la gara”*), ca majoritatea cartilor lui Jennifer
Johnston, reflecta preocuparea constanta a autoarei pentru felul in
care familiile, echilibrul interior si relatiile afective ale
acestora sunt afectate de tragediile istoriei. Intreaga insula, nu
numai partea de nord-est (Irlanda de Nord) care tine de Marea
Britanie, traieste de decenii intr-o tensiune mocnita care
izbucneste la rastimpuri in atentate violente. Jennifer Johnston,
care traieste in Irlanda de Nord, cunoaste foarte bine aceasta
stare de lucruri si este influentata de ea in cartile sale.
Eroii principali, care au ajuns aproape de varsta a treia, se
retrag pe coasta bucolica a Irlandei, sa-si duca un trai linistit
dupa o viata zbuciumata. Lui Helen i-a murit sotul intr-un atentat,
nu se intelege cu fiul ajuns la facultate (si cazut sub influenta
extremistilor) si se apuca de pictat, cum si-a dorit inconstient
intreaga viata. Roger, erou britanic de razboi, fara o mana si fara
un ochi, n-are grija banilor, in urma unei mosteniri uriase, dar
are pasiunea garilor. Cumpara o gara dezafectata, departe de lume,
intr-o zona vecina cu marea si unde trenul nu va mai circula
niciodata, si o restaureaza. Incercase sa faca acelasi lucru in
Scotia, dar rudele, pregatite sa-i inhate averea, l-au declarat
nebun si abia a scapat din ghearele lor hraparete. Amandoi
vor sa fuga de o viata si o lume carora nu le mai vad rostul. Ajung
sa se cunoasca, devin prieteni, petrec impreuna momente care le
aduc o bucurie de care aproape uitasera, la un pahar de vin, la o
petrecere campeneasca, ascultand muzica la un gramofon antebelic si
dansand, plimbandu-se in peisajul mirific si, mai ales, sub ploaie.
Straniu, dar cea mai mare parte a romanului, ploua cu dusmanie, o
ploaie rece care-i patrunde pana la oase. Pana la urma, cei doi
redescopera iubirea si isi ofera a doua sansa la fericire. Le e
foarte greu, trebuie sa renunte mai intai la obisnuintele de
decenii, la armura care i-a facut indiferenti si la singuratate. Se
tem. Si de ce se tem se intampla. In anturajul fiului sunt adepti
ai miscarii teroriste nord-irlandeze, care vin sa depoziteze
materiale, probabil explozibili, in magazia garii dezafectate. Iar
Roger cade victima atentatului. Nu stiu daca romanul e tezist ori
nu. Dar pana la acest moment final al atentatului, e un roman
superb, in spiritul bunei literaturi englezesti, un roman despre
care Anthony Burgess spune ca este “magistral”.
O asemenea carte merita o traducere pe masura si doamna
Antoaneta Ralian reuseste, din nou, o talmacire admirabila.
—————-
*) Jennifer Johnston – “Barbatul de la gara”. Editura Humanitas fiction, colectia “Raftul Denisei”. Traducere din engleza si note de Antoaneta Ralian.