De șase ani, legătura directă pe calea ferată dintre București și Giurgiu este întreruptă, după ce podul de peste râul Argeș, din apropierea localității Grădiștea, s-a prăbușit. Cu toate acestea, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a decis la începutul anului să modernizeze gara din Giurgiu cu 3,4 milioane de euro, deși doar 12 trenuri mai circulă prin această gară zilnic. Despre repararea podului de la Grădiștea însă același minister a uitat.

Pe de altă parte, transportatorii auto care au curse pe ruta București-Giurgiu au reu­șit să-și majoreze businessul în mod susținut în ultimii șase ani. În unele cazuri, firmele care oferă transport pe ruta București-Giurgiu au reușit să-și dubleze afacerile din 2005, anul în care podul de la Gră­diștea s-a prăbușit, până în prezent. Spre exemplu, firma Nelmatour, controlată de Marian Mușat, Ion Do­brișan, Tudor și Laurențiu Erbatu, avea în 2005, anul prăbușirii podului de la Grădiștea, afaceri de 798.000 lei (220.000 euro), iar în 2009 veniturile crescuseră la 1,9 milioane de lei (448.000 euro). Similar, Omerta Impex, firmă deținută de Ilie Ene, a crescut de la un business de 281.000 de lei (77.600 de euro) în 2005 la 1,15 milioane de lei (272.000 de euro) în 2009, potrivit Ministerului Finanțelor. Niciuna dintre companii nu a putut fi contactată ieri pentru a explica dacă avansul afacerilor poate fi explicat de problemele de pe calea ferată București-Giurgiu.

Pe de altă parte, primarii din comunele tranzitate de calea ferată București-Giurgiu susțin că podul de la Grădiștea nu este reparat pentru a stimula în continuare transportul auto.

“Probabil că acest lucru s-a și vrut, altfel nu se explică faptul că nu se repară podul de la Grădiștea. Traficul ar trebui reluat pe calea ferată București-Giurgiu, dacă nu prin prisma faptului că este importantă din punct de vedere economic, măcar din considerente istorice (București-Giurgiu este cea mai veche cale ferată din România – n.red.)”, spune Ionel Moroacă, primarul comunei Daia, cu o populație de circa 3.000 de locuitori, una dintre localitățile tranzitate de calea ferată București-Giurgiu. “Impactul asupra locuitorilor din Daia este clar nefast, pentru că de aici oamenii merg la lucru în Giurgiu sau București și foloseau anterior foarte mult transportul feroviar. Acum stau fie pe marginea drumului, la ocazii, fie merg cu microbuzul sau autocarul”. Edilul susține de asemenea că transportatorii auto care merg către București “au umflat prețurile, nemaiavând concurență”. Câteva sute de locuitori din Daia fac naveta către București sau Giurgiu zilnic.

Există însă și comune pentru care calea ferată pare să nu aibă o importanță chiar atât de mare. “Nu ne-a afectat prea mult sistarea traficului feroviar, pentru că nu mai avem chiar atât de mulți navetiști ca pe vremuri. Nu am mai auzit nimic în ultima vreme că se va repara podul de la Grădiștea, nici măcar discuții la nivel local pe tema asta”, a declarat Matei Gheorghe Iuga, secretar al comunei Mihai Bravu, o localitate situată la 3,5 kilometri de calea ferată București-Giurgiu.

Ultima oară când s-a vorbit de repararea podului de la Grădiștea a fost în mandatul lui Ludovic Orban, în 2008, când acesta a promis că îl va reface, lucru care nu s-a întâmplat însă. CFR nu a răspuns până la închiderea ediției la solicitarea ZF cu privire la ce se va întâmpla cu podul de la Grădiștea, în timp ce Anca Boagiu, ministrul transporturilor, nu a putut fi contactată ieri.

La începutul lunii iunie, inginerii feroviari și oficialii Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR) au criticat situația de pe calea ferată București-Giurgiu, arătând că infrastructura din România ultimilor 20 de ani este dramatică din cauza dezinteresului Guvernului, în condițiile în care nu există o strategie coerentă, iar infrastructura feroviară rămâne slab finanțată. Căile ferate române primesc de la buget mai puține subvenții decât administrația drumurilor, cu toate că tendința în Uniunea Europeană este de încurajare a transportului pe calea ferată, mult mai nepoluant și mai sigur. Anul trecut s-au alocat doar 50 de milioane de lei (12,5 mil. euro) pentru lucrări de reparații și întreținere a căii ferate, o sumă de cinci ori mai mică decât cea primită pentru drumuri.