Mai precis: Vasile Popovici, Dimitrie Serafim și Alexandru Satmary, trei pictori despre care se știe prea puțin, care sunt studiați insuficient și care lipsesc din rafturile bibliotecilor. Fiecare a avut o biografie interesantă, cu intrigi și istorii personale care le-au animat viața și i-au transformat în personaje interesante, uneori chiar impunătoare pentru cei care i-au cunoscut. Istoria lor personală se reface acum prin licitațiile de artă.
Balcicul luxuriant ori liniștitor al lui Satmary, portretele de expresie ale lui Serafim, lecția calmă de pictură nemilitantă a lui Popovici! O coincidență tristă a adus în 1933 sfârșitul a doi dintre pictori: Popovici și Satmary. Serafim se stinsese deja cu doi ani în urmă. Se născuseră în ani apropiați 1871, 1859, respectiv 1862, dar au trăit în lumi diferite. Popovici a ajuns profesor la Iași și i-a îndrumat, printre alții, pe Tonitza, Ressu, Bălțatu, Băeșu, Ștefan Dumitrescu. Serafim, în schimb, a fost el însuși îndrumat de mari artiști, de Aman și Tattarescu. Cel mai umblat a fost Satmary, care a studiat la München după ce a absolvit Artele Frumoase la București și a ucenicit apoi în lumea lui Nicolae Grigorescu.
Tot Satmary a fost unul dintre cei mai activi susținători ai
Balcicului regal, dar a intrat în istoria recentă a licitațiilor de
artă cu un “Cimitir turcesc”, adjudecat în 2004. În schimb,
Popovici a fost cel care și-a făcut intrarea pe piață cu un portret
regal, cel al Reginei Elisabeta, ulei pe pânză lipită pe lemn,
adjudecat în 2005. Pentru Serafim, intrarea pe piață a fost
semianonimă ca impact, în 2004, dar cu două lucrări excepționale,
de mare finețe și sensibilitate, la limita studiului care nu a
putut deveni capodoperă: “Modelul” – chipul aproape statuar al unui
tânăr, văzut din profil, până la jumătatea bustului – și un
“Portret de bătrân”.
După vreo cinci ani de semianonimat, cu vânzări răzlețe și fără prețuri de sfârșit de listă, cei trei artiști au avut parte de superlative. Primul care a “rupt gura târgului” a fost Satmary. A fost vedeta, surpriza, “minunea” unei licitații cu teme orientale care chiar a ocolit Bucureștiul pentru zona de fițe a litoralului: în mijloc de iulie 2010, “Interior oriental (Claudia Millian-Minulescu pozând în interior oriental)” a devenit una dintre cele mai licitate lucrări de artă din România, iar evaluarea de 4.000 de euro a rămas prea mică în fața unei oferte de senzație: 20.000 de euro!
Pictura din 1916 este completată de memoria Claudiei Millian,
care i-a prilejuit artistului această capodoperă: “Era după
războiul din 1913. Cel dintâi care a pornit atunci pe marginea
mării, din punctul Mangaliei de-a lungul coastei, pe drumurile
cretoase ale Dobrogei noi, a fost pictorul Alexandru Satmary.
Îndrăgostit de plein-air și însetat de locuri necunoscute, el a
descoperit cele mai fantastice colțuri ale Mării Negre: Calichioi,
Surtuchioi, Cavarna și Balcic. El a dus dintâiu vestea acestor
minuni necunoscute, între intelectualii și pictorii țării și e
primul care a ctitorit aici și căruia i se datorește faima acestor
frumuseți nebănuite și a acestui refugiu de lumină și culoare care
e Balcicul…”
Dimitrie Serafim și Gheorghe Popovici nu au ajuns niciunul
la performanța mondenă, artistică ori de anturaj a lui Satmary.
Popovici a săvârșit însă o mare faptă culturală care i-a marchat
viața și posteritatea: a salvat pinacoteca din Iași în preajma
Primului Război Mondial! Nouă lucrări ale pictorului, adunate ca
într-o miniexpoziție, au fost anunțate pe final de licitație la
Goldart pe 26 mai. Au fost cumpărate doar cinci dintre pânze:
“Iarna”, “Moș Vasile”, “Flori – dumitrițe”, “Prune brumării” și
“Țigancă”, suită care demonstrează căutările artistului, printre
subiecte de atelier și imagini din natură, portrete de expresie și
compoziții (academice) cu personaje.
Prețurile au fost totuși importante, între 2.500 și 6.500 euro. A rămas fără ofertă un portret de copil, băiețelul artistului, lucrare scoasă din colecția familiei… Dimitrie Serafim, poate cel mai năpăstuit dintre cei trei pictori, a copilărit în spiritul unei familii grecești din Varna, l-a admirat și studiat (copiat) pe Grigorescu, a plecat la Paris pentru a se antrena în cea mai exemplară tehnică de lumini și umbre, sfumato și clar obscur.
Cea mai importantă tranzacție pe piața de artă a fost la mijlocul lunii mai, când “Poveste de iarnă”, o pictură care nu era creditată cu mai mult de 2.000 de euro, a fost adjudecată cu 9.500 euro! Vorbim despre vânzări excepționale în cazul celor trei artiști, importanți dar aproape uitați. Au revenit pe piață încet și s-au impus prin lucrări care pot intra într-o galeire a capodoperelor. Piața le păstrează recordurile, dar tranzacțiile curente sunt mult sub vârfurile de cotă. Când va mai apărea câte o lucrare exemplară din patrimoniul lor, sigur piața va reacționa, chiar cu câte o nouă vânzare record.