“Eroii lui sunt perfect integrați în noua Africă de Sud, unde loialitatea și credința trebuie puse întotdeauna sub semnul întrebării.” – Financial Times. “Parte roman polițist, parte istorie socială în Africa de Sud postapartheid – un amestec palpitant, condimentat cu accente de cruzime și de justiție în stare brută” – People. E vorba despre un roman nominalizat la Premiul Dagger International 2010, care a obținut Le Grand Prix de Littérature Policièreși a fost publicat în 21 de țări*). Autorul este Deon Meyer, un scriitor din Africa de Sud, care a fost reporter, copywriter, director de creație, a scris prima carte la paisprezece ani, și-a publicat primul roman în 1994, iar în ianuarie 2008 și-a părăsit postul de consultant pe probleme de strategie pentru a se consacra scrisului. Romanul de față s-a aflat pe lista celor mai bune cincizeci de cărți de citit în vara lui 2011, alcătuită de publicația britanică The Independent.
În paralel, detectivul Benny Griessel și echipa lui trebuie să soluționeze în mai puțin de o jumătate de zi două crime – asasinarea oribilă a unei turiste americane și împușcarea unui director de casă de înregistrări – și să o salveze de la o moarte la fel de sigură pe prietena turistei, o fată care reușește să fugă și să se ascundă de un grup de tineri bine dotați.“Fata era întinsă pe burtă, cu capul răsucit spre partea opusă străzii. Părul ei blond era tuns foarte scurt. Pe spinare avea două tăieturi scurte, orizontale, care se prelungeau până spre omoplați . Dar nu ele fuseseră cauza morții, ci rana enormă de pe gât, suficient de adâncă pentru a scoate la iveală esofagul. Fața și trunchiul zăceau cufundate în o baltă mare de sânge. Mirosul de moarte se instalase deja, amar precum arama.
– Iisuse, a mârâit Griessel, simțind cum teama și repulsia cresc în el și forțându-se să respire încet și cât mai firesc, așa cum îl învățase doctorul Barkhuizen. Trebuia să se distanțeze, să nu pună nimic la inimă. A închis ochii preț de o clipă. Apoi i-a deschis și a privit în sus spre copaci. Se străduia să gândească obiectiv, dar tocmai văzuse un mod îngrozitor de a muri. Iar mintea i se învârtea, recreând scena așa cum se întâmplase, cuțitul care se înălțase strălucitor în aer și coborâse, tăind adânc în țesuturi.
S-a ridicat repede, prefăcându-se că se uită în jur. «Echipa la bine și la rău» părea cufundată într-o dispută, așa cum îi era obiceiul. A încercat să tragă cu urechea.
Dumnezeule, fata era atât de tânără! Optsprezece, poate nouăsprezece ani.
Cât de nebun poți fi ca să tai gâtul unui copil în asemenea hal? Cât de pervers!?”
Deon Meyer e un profesionist. Comentariile sale sunt laconice, dar imaginea socială e pregnantă. Africa de Sud se desfășoară în fața ochilor ca o tapiserie, cu mentalități rămase încă dinaintea președinției lui Mandela, cu conflicte tribale și corupție înspăimântătoare. Personajele sunt memorabile, acțiunea are tensiune. Detectivul e un personaj imperfect, de aceea credibil – încearcă să se lase de alcool, a fost părăsit de nevastă, dar speră încă s-o vadă revenind într-o bună zi. Autorul are un extraordinar talent pentru suspans.
*) Deon Meyer – Treisprezece ore. Editura Litera. Traducere din limba engleză de Carmen Ion