Într-un articol publicat în acest ziar în octombrie 2014 (comentând primul volum al trilogiei) mă întrebam cum ar arăta un roman (sau mai multe) care să reprezinte secolul al XX-lea așa cum a fost, în care să regăsești cam tot ce s-a petrecut. Cartea despre care vorbeam atunci și vorbim și în acest număr al ziarului face parte dintre acestea. Se cheamă „Trilogia secolului” și este o carte imensă, fiecare volum are peste o mie de pagini: „Căderea uriașilor”, „Iarna lumii” și „Capătul veșniciei” *). A apărut între 2010 și 2014 în original, la noi între 2014 și acest an. Primul volum descrie aproape ca nimeni altul perioada primului război mondial, până în 1924, al doilea volum perioada interbelică și al doilea război mondial; al treilea volum – anii 60-80, dar epilogul se referă la un eveniment din 2008. Trilogia a fost scrisă de Ken Follett, autorul altor cărți imense și capodopere, despre alte epoci ale omenirii – „Stâlpii pământului” și „O lume fără sfârșit”.
Ken Follett s-a născut în 1949 la Cardiff, în Țara Galilor. Licențiat în filosofie, a lucrat ca ziarist la Evening News, în Londra, precum și ca director de editură la Everest Books. Primul său bestseller, The Eye of the Needle, a obținut premiul Edgar pentru cel mai bun roman, din partea Mystery Writers of America. Apoi a trecut la romanele istorice.
Trilogia este o epopee care urmărește viețile câtorva familii din Anglia, Germania, Rusia, America, prin tulburările și dramele celor trei războaie dintr-un secol (includem aici și Războiul Rece). Romanul este o permanentă pendulare între Cardiff, Londra, Berlin, Sankt Petersburg, Washington, Paris și multe alte orașe, în fiecare din ele petrecându-se drame reale sau fictive cu sute de personaje ale trilogiei, multe dintre ele reale.
Un concept măreț, dar și o realizare pe măsură, care acaparează atenția oricărui cititor, dar cu deosebire a celui care a trăit (direct sau ca martor de la distanță) măcar întâmplările ultimului volum. La fel ca și în precedentele două volume, în „Capătul veșniciei” – tradus în prima parte a acestui an – regăsești toate marile frământări politice și sociale ale sfârșitul secolului trecut: ridicarea Zidului Berlinului, războiul din Vietnam, mișcarea pentru drepturile civile ale negrilor americani, asasinarea fraților Kennedy, a lui Martin Luther King, dar și a altor personalități, criza rachetelor nucleare din Cuba, schimările dramatice din Uniunea Sovietică, mișcarea hippy și revoluția rock, căderea Zidului și prăbușirea comunismului – și încă multe altele la care cititorii mai în vârstă vor fi fost martori, asemenea semnatarului rândurilor de față. Iar autorul rândurilor de față mărturisește că a retrăit emoția, neliniștea, spaimele acelor momente despre care, în multe rânduri, a și scris în revista de politică externă „Lumea”, în regimul trecut.
Un roman în care apar de toate – dragoste, ură, război, revoluții, patimi, prejudecăți, dihonii politice, hățiș de acțiuni dramatice, reconstituire a unor lumi apuse, dar ai căror urmași suntem. Cu personaje fictive și și personaje reale, cele care au făcut istoria. Un adevărat bildungsroman, la sfârșitului unei lumi, cu caracteristici distincte și nașterii alteia, încă în fierbere.
Uimitor este că imensul roman se desfășoară foarte firesc, cu adevăruri crude, nu urmărește conspirații, iar personajele fictive care chiar vor să-și trăiască viața sunt extrem de credibile.
Nu e de mirare că acest volum care încheie Trilogia Secolului, ca de altfel și Trilogia însăși, ocupă locul I pe lista bestsellurilor din Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Germania, Danemarca, Italia și Spania. Nu cred să existe lectură mai copleșitoare și mai instructivă, exceptând cărțile docte de istorie.
*) Ken Follett – Capătul veșniciei. Volumul al treilea din Trilogia secolului. Editura RAO, traducere din limba engleză de Bogdan Olteanu