Un roman remarcabil, publicat în Spania în 2011, care l-a impus pe autor drept una dintre cele mai originale voci ale literaturii spaniole contemporane. Un roman polițist în mare măsură, dar și psihologic și chiar social-istoric, care ilustrează o felie de viața spaniolă de-a lungul a peste patru decenii, 1941-1981, vreme în care s-a impus o dictatură, a lui Franco, au revenit un regim democratic și regalitatea, dar a avut loc și o lovitură de stat, a celor care se împotriveau schimbărilor. Pe acest fundal, o crimă și o trădare în vremea de după războiul civil dau naștere unei lupte pentru putere, în turbionul ei fiind atrase mai multe familii, unele chiar nevinovate. O poveste șocantă, care se citește ușor și care prinde cititorul pe masură ce înaintează în lectură.
Victor del Arbol are o licență în istorie la Universitatea din Barcelona și lucrează în poliție din 1992. S-a explicat în mai multe interviuri remarcabile de după apariția romanului “Tristețea samuraiului”. “N-o să uităm și n-o să iertăm, niciodată”, spunea el. Prin ce se remarcă romanul? “Prin abordarea în mod onest și sincer a emoțiilor. Personajele se transformă în tovarăși de călătorie în carne și oase. E o poveste la care participi. Tristețea samuraiului este ceea ce simțim măcar o dată în viață, când descoperim că ce e mai bun în noi e un personaj pe care l-am creat în timpul vieții. Un copil vrea să fie samurai, dar nu știe ce înseamnă să fii samurai.”
Romanul începe lent, apoi cere o lectură atentă, ca să eviți confuziile. Este o poveste excelentă care începe aproape incredibil: o femeie frumoasă, aristocrată pe deasupra, se îndrăgostește de un bărbat despre care nu știe că e spionul soțului ei, iar când se implică într-un complot înpotriva soțului este trădată și ucisă de iubit. Ca în orice poveste polițistă, asasinatul e aruncat pe umerii unui nevinovat, care se sinucide, martorii sunt trimiși pe frontul de Est, copiii femeii sunt îndepărtați. Toate răbufnesc peste timp, cu teribilă intensitate. Personaje și întâmplări aparent fără legătură ies la lumină, creând conexiuni surprinzătoare într-o poveste aparent confuză, cu ideea că “niciodată nu închidem definitiv ușa spre trecut și spre tenebrele noastre lăuntrice.”
O carte foarte bine scrisă și o traducere excelentă.
Victor del Arbol – Tristețea samuraiului. Editura Trei, colecția Fiction Collection. Traducere din spaniolă și note de Carmen Otilia Spînu.