Demisia senatorului Traian Rece din PSD spune multe despre el ca om si despre partidul care l-a adus in Parlament.
Tirada patetica si penibila rostita de la tribuna Senatului face cat un pofil psihologic si cat o fisa de partid. Omul nu are caracter, nu are onoare, nu are constiinta, este cinic, ranchiunos, si nerecunoscator. Cand este lovit, loveste. El spune in gura mare, in Senat, ca a fost lucrat fix de ministrul care controleaza coruptia. Blanculescu, speranta si mandria Guvernului Nastase, l-ar fi infundat pentru piedicile puse unui apropiat, Gheorghe Bosanceanu, om de afaceri care a vrut sa cumpere Santierul Naval Constanta. Cu ocazia demisiei sale, domnul Rece devine revoltat si intransigent si ne spune ce n-a mai spus pana acum, chiar daca e vorba de ceva abominabil: ca acest domn, apropiatul lui Blanculescu, ar fi un “devalizator al economiei romanesti si un evazionist fiscal”.
“Daca nu as fi facut aceasta opozitie, astazi eram onorabilul senator PSD de Constanta Traian Rece”. Fraza este monumentala! Domnul Rece, in incontienta lui intelepciune de demisionar, spune un mare adevar: cat timp nu ar fi deranjat niste interese de afaceri, ar fi ramas si senator si, pe cale de consecinta, si onorabil. Rationamentul lui este corect si in concordanta cu logica partidului. Cum sa nu se intrebe domnul senator ce se ascunde in spatele cererii de ridicare a imunitatii sale, de moment ce dosarul lui penal zace, bine-mersi, de trei ani la Parchetul Curtii Supreme de Justitie, in timp ce alti 31 de oameni, implicati in acelasi caz al returnarilor ilegale de TVA, au fost trimisi in judecata inca din decembrie 2001? Cum sa nu se considere persecutat senatorul PSD, cand stie ca, nu mai departe de sfarsitul lunii august, dosarul sau era tot “in lucru” la Parchetul CSJ, iar, dupa schimbarea lui Tanase Joita, a fost brusc finalizat?
Traian Rece denunta, cu bunastiinta, un principiu de partid: imunitatea o pierzi cand superi partidul, nu legea
In aceesi nota de justitiar refulat, Traian Rece trimite o sageata si spre conducerea partidului, afirmand ca aceasta l-ar fi santajat si promitand ca va veni cu dovezi. Calculul sau este urmatorul: lansand santajul asupra PSD, spera sa agate un partid de opozitie dornic sa-si dezvolte arsenalul impotriva puterii. Trocul lui Rece e straveziu: ofera munitie anti-PSD in schimbul voturilor “contra” la ridicarea imunitatii in plen.
Ca sa traga de timp, senatorul se ofera sa fie anchetat de o comisie parlamentara speciala, pentru ca, zice el, numai asa “adevarul va triumfa” si cineva va avea curajul sa-l scoata nevinovat, “dar sacrificat la ordin politic”. Dincolo de sforaielile ieftine despre adevar si nevinovatie, se vede clar conceptia parlamentarului roman, care se simte efectiv deasupra legii, nu accepta sa fie judecat decat eventual de cei din lumea lui imuna.
Train Rece nu ia deloc in calcul varianta de a-si dovedi nevinovatia in instanta. Asa ceva este de neconceput nu numai pentru el, dar pentru majoritatea alesilor care au avut probleme evidente cu legea. Din pacate, judecarea lor s-a oprit la nivelul Parlamentului, care a functionat, mult timp, ca staborul tiganesc. Dar, iata, vine din senin un decret, o bula a unui rege recent si nici tiganii nu mai pot sa faca ce-au facut sute de ani.
P.S. Fara de imunitate, Traian Rece nu poate trai. El cere azil politic lui Michael Guest. Santaj fara frontiere.