Primul troleibuz românesc nu a fost nici cel din București (1949), nici cel din Timișoara (1942), nici cel din Cernăuți (1939), ci, mult mai devreme, în 1904, cel din Sibiu, plasând cetatea Cibinului printre pionierii mondiali ai acestui mijloc de transport în comun (numai Berlinul mai avusese, în 1882, pentru doar trei luni, un sistem operațional de transport cu troleibuzul).
Ales de Primărie pentru că era o soluție mai ieftină decât tramvaiul (care presupunea construirea rețelei de șine), precursorul sibian al troleibuzelor actuale a avut o viață efemeră. Tehnologia încă nu era matură: legătura dintre vehicul și cele două fire de contact nu se făcea prin troleu, o invenție ulterioară, ci printr-un fir conectat la o sanie care aluneca pe deasupra liniei aeriene, de multe ori deraind și provocând scurtcircuite; roțile erau din lemn, nu învelite în cauciuc, alunecând adesea pe pietre; tracțiunea nu era asigurată de un motor unic pe osie, ci de motoare independente pentru fiecare roată, ceea ce, din cauza aderenței diferite, făcea ansamblul instabil. Acest bunic al troleibuzului nu a circulat în Sibiu decât între începutul lui august și mijlocul lui octombrie 1904. După ce a luat foc și după ce s-a oprit în poarta Gimnaziului Maghiar, vehiculului i s-a retras licența de circulație, fiind înlocuit cu tramvaiul electric – soluția mai scumpă pe care edilii sibieni o respinseseră inițial.
Omnibusul electric era ceva atât de nou, încât nici nu avea un nume, presa vremii confundându-l cu tramvaiul, care avea să fie funcțional în Sibiu abia peste doi ani, după construirea căii de rulare. „Telegraful român” din 4 august 1904 anunță la rubrica de „Noutăți” că „Tramvayul electric din Sibiiu a fost pus cu ziua de astăzi în folosința publicului. Circulează tot la zece minute, cu începere de la 6 ore dimineața, până la 9 și jumătate seara. O cursă, pe întreagă linia, de la gară până la capătul stradei Schweis, costă 10 fileri”, iar „Gazeta Transilvaniei” din 6 august 1904 își vestește cititorii că „s-a predat comunicațiunii publicului orașului Sibiiu noua linie a tramvaiului electric, care începând de la gara Sibiiului traversează mai multe din stradele principale ale orașului. Publicul sibian a salutat cu mare însuflețire noua linie de comunicațiune și tramvaiul era ziua întreagă ticsit de numeroși amatori și curioși, care căutau să-și asigure un loc în tramvaiul electric. În prima zi au fost transportați de tramvaiul electric vreo 3.000 de persoane.”
Pe 22 octombrie 1904, „Telegraful român” consemna sistarea serviciului de transport: „Întâmplându-se în timpul din urmă mai multe accidente – deși fără urmări grave –, la tramvaiul electric din Sibiiu, poliția a cerut de la proprietari garanții că pe viitor nu se va mai întâmpla nimic ce ar putea amenința viața ori sănătatea celor ce folosesc tramvaiul, și după ce garanții nu au putut fi date, au sistat pe timp nedeterminat funcționarea tramvaiului electric. Suntem deci iarăși fără tramvai, noi, cei din Sibiiu.”
Tramvaiul electric (cel adevărat, nu precursorul troleibuzului confundat cu tramvaiul) va fi inaugurat în Sibiu la început de septembrie 1905, iar troleibuzul va fi reintrodus abia în 1983, pentru a fi din nou scos din Sibiu după Revoluție. Din rațiuni, din nou!, „economice”, Sibiul preferă să înghită astăzi noxele produse de motoare cu ardere internă…