Multe dintre metodele folosite de angajatori în interviuri nu sunt chiar ortodoxe, transformând procedura de angajare într-un teatru de război rece. Learnvest.com a contactat o serie de manageri din SUA, care, sub protecția anonimatului, au fost de-acord să împărtășească unele trucuri pe care le folosesc în timpul interviului de angajare.
“Las poze cu copiii mei pe birou. Nici măcar nu sunt copiii mei”.
Legislația SUA nu le permite angajatorilor să întrebe de copii, așa cum nu le permite nici să refuze candidatul în baza presupunerii că vă lipsi din când în când ca să își vadă copilul la vreun meci de fotbal. Însă unul dintre managerii intervievați de Learnvest a mărturisit că lasă o poză cu nepoții lui pe birou, pentru a afla (în mod legal) dacă persoana intervievată are copii. “Nu am voie să întreb despre situația familială, dar dacă o aduce în discuție candidatul, atunci e corect. Copiii ar distrage atenția de la job, care necesită ore suplimentare și muncă în weekend. Nu angajez pe cineva care are alte priorități”.
Ce e de făcut: E foarte ușor să te emoționezi în timpul interviului și să începi conversații mărunte. (“Aceștia sunt copiii dumneavoastră? Câți ani au? Ai mei au 6 și 10 ani…”) Discuțiile despre copii sunt foarte ușor de abordat, mai ales pentru părinți, dar ar fi bine să fie evitate. Mai bună ar fi o discuție despre vreme sau despre alte subiecte în care managerul poate fi complimentat.
“Mă uit după verighete”
Un alt manager spune: “Jobul ăsta e entry-level, și oamenii pe care îi angajăm sunt de obicei proaspăt ieșiți de pe băncile facultății. Dacă văd o verighetă, mă gândesc că persoana respectivă își va face o familie în curând. Dacă o angajez și pleacă în concediu de maternitate, legea nu mă lasă să o concediez, dar tot trebuie să găsesc un înlocuitor. Când revine, tot nu pot să o concediez, și rămân blocat cu doi angajați când nu îmi trebuia decât unul. Nu, mersi”.
Verigheta rămâne acasă. Nu ești obligat să discuți starea civilă sau dacă ești implicat într-o relație sentimentală, așa că astfel de discuții ar trebui evitate pe cât posibil.
“De obicei angajez femei cu un salariu la 65%-75% din cel pe care îl dau unui bărbat”
În ciuda diverselor campanii pentru “drepturile femeilor”, derulate în ultimii 50 de ani, salariile femeilor sunt în continuare cam la 70% din salariile bărbaților. Unul dintre principalele motive este faptul ca femeile nu negociază destul, conform managerilor intervievați.
Unul dintre manageri a zis că le oferă barbaților și femeilor același salariu de pornire: “Femeile acceptă pur și simplu, în timp ce bărbații negociază. În principiu, aș avea aceleași rezultate din partea oricăruia dintre candidați, singura diferență fiind sexul, dar pe femeie o plătesc cam cu 20,000 dolari (pe an) mai puțin.”
Unele joburi nu sunt, într-adevăr, negociabile, cum ar fi un post entry-level într-o companie de Fortune 100. Însă de prea multe ori se întâmplă ca un candidat, mai ales o femeie, să lase pe masă bani, timp liber și beneficii.
“Nu angajez oameni în vârstă”
Americanii folosesc termenul “ageism” pentru discriminarea împotriva bătrânilor. Termenul de obicei se referă la discriminarea împotriva oamenilor care nu sunt la fel de “în tendințe” ca cei mai tineri. Motivul pentru care managerilor le pasă de vârstă se rezumă la capacitatea de a învăța lucrul cu metode și tehnologii noi.
“Oamenii mai în vârstă se adaptează mai greu la noile tehnologii, și prefer să nu îmi pierd timpul cu instruirea lor”, spune un manager.
În cazul ăsta, trebuie să dai de înțeles că ești la curent cu noile tehnologii din domeniul în care îți cauți un job. Asta îi va arăta managerului că ești o persoană care caută mereu să învețe lucruri noi, și te poți adapta foarte ușor la nou.
“Prefer să angajez pe cineva care are deja un loc de muncă”
E un cerc vicios. Managerii ar prefera să angajeze pe cineva care are deja un loc de muncă, dar un jobul e de obicei vânat de șomeri. “Dacă ai petrecut mult timp în șomaj, încep să mă întreb ce e în neregulă cu tine”, comentează unul dintre manageri.
O metodă simplă de a evita o astfel de situație este să continui activitatea cu orice preț. Asta înseamnă să îți continui educația, muncă de voluntariat, chiar și consultanță gratuită. Ideea e ca timpul petrecut în șomaj să nu pară timp pierdut.
“Caut un motiv să NU te angajez”
De obicei, un manager care caută un nou angajat nu se uită după motive pentru care candidatul ar fi perfect, ci caută motive să mai elimine din CV-uri. O greșeală de exprimare, un CV cu format urât, o medie mică la școală… toate astea pot constitui motive pentru încadrare la “nu, mersi”.
Ca atare, CV-ul trebuie să fie într-adevăr perfect (și recitit de mai multe ori), dar o metodă și mai bună este aceea de a ocoli cu totul procesul de aplicare. Se estimează că 80% din joburi se obțin prin rețeaua de contacte, așa că ai mai multe șanse dacă apelezi la cunoscuți, foști șefi, foști colegi de facultate și alte persoane pentru a afla despre posturi disponibile și portițe de intrare.
“Nu-mi spune ce salariu aveai la fostul loc de muncă. Informația asta mă va ajuta mai mult pe mine decât pe tine”.
În epoca pensiilor era destul de neobișnuit ca un om să își părăsească locul de muncă. În ziua de azi, progresul se găsește câteodată în afara companiei. Asta nu înseamnă, însă, că salariul trebuie să te urmeze la noul loc de muncă.
Deși multe companii întreabă de salariul anterior, ai dreptul să respingi întrebarea, invocând o clauză de confidențialitate semnată cu fostul angajator.
“Intervievam la un moment dat o candidată pentru o poziție în top management, și am întrebat ce salariu avea la fostul loc de muncă,” povestește un manager. “Ne-a spus că a semnat un acord de confidențialitate și nu poate spune suma. A fost un răspuns deștept, pentru că nu am mai avut cum să insistăm pe chestiunea asta, și ne-a câștigat respectul prin faptul că a respectat integritatea fostului angajator.”
O excepție. Dacă postul este foarte important și compania insistă, ar fi mai bine să divulgi suma, după care să explici că te interesează o mărire de salariu (spusă în procente), date fiind avantajele pe care le-ai putea aduce în noua poziție.
“Nu aplica online; nu vei rezolva nimic”
Aplicarea online implică multe obstacole și are multe capcane. “Ne construim procesul de aplicare astfel încât să distilăm candidaturile, extrăgând în același timp informații precum salariul anterior, care vor fi folosite după aceea împotriva lor pe durata interviului”, menționează una dintre surse. “Aplicarea online e un joc în pierdere”.
După ce ai găsit un job online, nu te grăbi să aplici. Mai bine informează-te în privința companiei, caută date pe Google și LinkedIn, și vezi dacă știi pe cineva în interior. Dacă nu ai nicio persoană cunoscută în interiorul companiei, caută datele de contact și trimite un CV direct la sursă, fără să mai treci prin procesul de aplicare online. În mail, spune că ai aflat de un job disponibil în cadrul companiei și te interesează postul.
“Cu ceva timp în urmă intervievam candidați, și reușisem să reduc lista până la trei nume. Atunci am primit un mail de la directorul de creație, cu un CV primit de el,” povestește unul dintre managerii intervievați. “Ce puteam să fac? A trebuit să chem persoana respectivă la interviu. În cele din urmă am angajat exact persoana care contactase directorul”.
“Știi persoana aia pe care ai adăugat-o pe Facebook săptămâna trecută? Eu eram”
De ani de zile tot auzim cât de important este să ne protejam imaginea online, și cum unele companii te pot căuta pe Google înainte de a se hotărî dacă te angajează sau nu. Ce nu se aude prea des, însă, e felul în care unii angajatori pătrund în profilele angajaților pe rețelele de socializare.
“Adaug mai întâi câțiva dintre prietenii candidatului, după care adaug candidatul la lista de prieteni”, mărturisește un manager. “Acum am acces la profil, postări, statusuri, poze, tot”.
“Parcurg sute de CV-uri în fiecare zi și nu stau mai mult de 30 de secunde cu un CV în mână”
Aruncă un ochi peste CV și fii sincer. Dacă nu poți vedea imediat realizările, nu o să te caute nimeni. Unul dintre managerii intervievați notează:
“Dacă trebuie să pierd mai mult de 30 de secunde ca să aflu ce ai realizat până acu, las-o baltă … Probabil am să trec peste realizările tale, am să notez mpe hârtie “comunică prost” și am să merg mai departe… Dacă nu te poți exprima concis, nu cred că vreau să îmi pierd timpul citind zilnic mailuri cu aberațiile tale.
“Ca să ai un CV bun, calibrează-l pe postul pentru care caut eu un candidat. Dacă am pus în anunț vreo aptitudine, cum ar fi “administrare de rețea”, pune o bulină în dreptul aptitudinii respective, ca să fie vizbilă”.
Dacă e un post pe care chial ți-l dorești, roagă mai mulși cunoscuți să îți citească CV-ul. Documentul trebuie să fie clar, concis și calibrat pe jobul pe care îl vânezi.
“Habar n-am ce fac”
În cele din urmă, trebuie reținut că unii manageri nu fac decât să parcurgă ritualul angajării. Treaba lor e să găsească pe cineva care poate să facă treabă pe un salariu cât mai mic. Deși se străduie, mulți manageri nu știu cum decurge un interviu, și poate nici ei nu știu câte mingi de ping pong încap într-un avion, sau ce relevanță are răspunsul la întrebarea asta.
Tot ce ai de făcut este să te faci plăcut, pentru că multe din deciziile de angajare sunt emoționale, în ciuda procedurilor complicate de intervievare.