Strategiile care au ajutat UBS să se redreseze după ce s-a aflat la marginea prăpastiei în timpul crizei creditelor oferă lecții altor bănci, însă nu au fost testate încă pe termen lung. Pe fondul turbulențelor generate de colapsul Lehman Brothers în 2008, bancherii erau preocupați de o întrebare vitală: cine urmează? În 2008, răspunsul părea clar tuturor: UBS, se arată într-o analiză a Financial Times.

Recent, președintele Kaspar Villiger a tras linie sub eforturile depuse de bancă în ultimii doi ani. În cadrul unui raport adresat acționarilor, președintele desemnat în februarie 2009 pentru a contribui la redresarea UBS a admis o serie de greșeli grave comise în cadrul diviziilor de investment banking și private banking ale grupului, însă a arătat că lecțiile au fost învățate și este momentul ca grupul să meargă mai departe.

Simplul fapt că UBS continuă să existe ca grup bancar integrat, ca să nu mai vorbim de faptul că face planuri de viitor, a surprins mulți bancheri, în special din Londra și New York. Asta pentru că puține victime importante ale crizei care au fost bănuite de a avea astfel de probleme ascunse și mai puține încă au avut aceeași importanță sistemică pentru piețele locale ca UBS pentru Elveția.
Însă modul în care banca a evitat colapsul este la fel de important pentru întreaga industrie ca pentru Elveția, oferind lecții vitale.

UBS este cu un pas înainte
Într-o perioadă în care autoritățile rescriu regulile, forțând instituțiile să dețină mai mult capital și impunând limite stricte cu privire la activitățile mai riscante, UBS s-a confruntat în același timp cu dificila sarcină de a-și reface franciza divizie cu divizie, o sarcină pe care alte victime ale crizei de-abia și-au asumat-o.
Redresarea băncii, deși cu siguranță aflată la început, evidențiază nu numai strategia băncii, ci și modul în care au evoluat modelele de business bancar după criză. Experiența grupului în sporirea capitalului, reducerea bilanțului și reorientarea dinspre tranzacțiile în nume propriu către tranzacțiile realizate aproape exclusiv în numele clienților indică modelul pe care autoritățile mondiale ar putea să-l instituie pentru toate instituțiile “cu relevanță sistemică”.
Pentru o perioadă, se părea că UBS nu va rezista. Timp de peste doi ani, din toamna anului 2007, veștile au fost permanent negative. Schimbările dese de management au afectat stabilitatea grupului, divizia de investment banking s-a confruntat cu convulsii permanente, iar cea de private banking a suferit un val de retrageri. Agravând situația, UBS a devenit implicată într-un scandal cu Statele Unite, fiind acuzată că a ajutat americani bogați să evite plata taxelor.
Lucrurile au început să se stabilizeze de-abia anul trecut. La sfârșitul lunii februarie, Oswald Grubel, fost director al Credit Suisse, a devenit CEO, iar Villiger, fost ministru de finanțe elvețian, a fost desemnat președinte.

S-au mișcat rapid
Grubel a abordat rapid problemele grupului. Prioritatea sa era revenirea pe profit, iar acest lucru însemna stabilizarea diviziei de investment banking și reducerea costurilor. În plus, sinergiile rezultate din “modelul integrat” trebuiau adâncite.
Reîntinerirea managementului s-a aflat pe primul loc. Dintre toți managerii cooptați, Carsten Kengeter a avut cea mai dificilă sarcină. Divizia de trading de titluri cu venit fix, monede și mărfuri (FICC) reprezenta o gaură neagră pentru UBS. Deși a suferit aceeași încetinire a activității în ultimele două trimestre, divizia a raportat venituri de 4 miliarde de franci elvețieni (2,9 miliarde de euro) în primul semestru al anului.
Asemeni rivalelor, UBS consideră că noile reguli Basel III vor avantaja instituțiile care tranzacționează în numele clienților.
Încrederea în bancă a crescut suficient pentru ca UBS să înceapă să-și anunțe revenirea. La sfârșitul lunii august, a lansat prima sa campanie publicitară mondială după mai mult de doi ani.

Analiștii recunosc redresarea băncii, însă atrag atenția asupra provocărilor viitoare. Pe segmentul FICC, de exemplu, competiția s-ar putea înteți în condițiile în care alte bănci încearcă să-și recâștige cota de piață. O temere suplimentară este că utilizarea unor plăți consistente pentru recrutarea de bancheri și traderi ar putea duce la probleme culturale și politice. În wealth management, deși ritmul retragerilor a încetinit, este posibil ca grupul să nu-și recâștige poziția din trecut.
UBS spune că este relativ bine pozi­ționată chiar și în vederea noilor reglementări Basel III și a standardelor supli­mentare care ar putea fi impuse în Elveția anul viitor.
Totuși, acumularea de capital supli­mentar și reducerea bilanțului vor necesita înde­mâ­nare, sacrificii și poate noroc. În final, deși Gru­bel nu dă semne de slăbi­ciune sau că nu ar mai fi la fel de interesat de poziția sa, pe mă­sură ce acesta se apropie de 67 de ani pro­ble­ma succesiunii va deveni din ce în ce mai impor­tantă. În ultimele 18 luni, CEO-ul a dus la înde­pli­nire dificila sarcină de a readuce la viață o bancă a cărei soartă devenise nesigură. Totuși, trans­formarea UBS în banca visurilor sale s-ar putea dovedi o misiune prea dificilă pentru acesta.

Subiecte #colapsul Lehman Brothers#criza creditelor#UBS