Semnul crimei sperie și fascinează, stigma apasă grav asupra criminalului, și mai grav când victima are același sânge, iar când o femeie este cea care ia viața propriului frate, înspăimântă de-a dreptul. Iar dubla condiție a unei femei, ucigașa fratelui și pușcăriașă, este miza noii cărți semnate de Aurora Liiceanu – Legături de sânge. Povestea Ioanei.
Ce anume transformă într-atât o ființă umană încât este capabilă să-și omoare fratele în bătaie? Se află rădăcina răului în moștenirea genetică, în educație, într-o coincidență de factori pe care de la grecii antici o considerăm fatalitate? Investigația realizată de Aurora Liiceanu pornește de la situația Ioanei (zisă Biba), care a ispășit cu ani de pușcărie crima și trăiește cu un bărbat handicapat de care are grijă.
Urmărind cazul Bibei, autoarea explorează pistele oferite de sociologie și psihologie, radiografiază și mentalități ale diferitelor medii, nu ezită să apeleze la o cultură de nișă, folclorul pușcăriilor. Științe și discipline variate folosite pe zone înguste sau largi dovedesc că totul capătăt sens pentru cine vrea să afle limita umanului și a feminității. Aurorei Liiceanu i se potrivește formularea adaptată: nimic din ce este omenesc și feminin nu-i este străin.
Așa că viața Ioanei se transformă în poveste, nu într-o biografie, doar povestea oferă căile înțelegerii: un copil dintr-o familie declasată, cu tată alcoolic și mamă terorizată în bătăi, un frate mai mare ajuns devreme în pușcărie, capabil de orice ticăloșie, alt frate mai mic plămădit dintr-un aluat mai bun. Toți trei sunt prinși în vârtejul crimei, iar Biba le supraviețuiește fraților. Ea singură posedă cheia poveștii, secretul de a rezista la atâtea încercări.
Experiența integrării în lumea orașului și întoarcerea în casa părintească din sat, frustrările și reușitele mărunte, iubiri și înșelătorii de toate felurile punctează destinul Ioanei. Omenia și legătura de sânge o determină să-și ajute fratele cel mare, ca apoi să constate că îi răsplătește ajutorul cu aceleași ticăloșii dovedite înainte față de toți ceilalți, că nimic nu-l împiedică să-i distrugă bunurile și să fure chiar și de la ea.
Într-un fel, povestea Ioanei și a fratelui ucis rescrie mitul lui Cain și Abel, cu metamorfoza actanților și a substanței din care sunt alcătuiți. Ioana are în fratele ei un dublu, întunecat și rău, cu un asemenea dublu se confruntă într-o lupta întâi surdă, apoi fățișă, împinsă până la violența sângeroasă. Iar răul nu poate fi distrus decât de alt rău pe măsura lui, ori care-l depășește.
Friedrich Nietzsche a scris un enunț decisiv despre atracția abisului – dacă te uiți adânc într-un abis, și abisul se uită adânc în tine. Aceeași idee se regăsește în nuvela canonică a lui Ioan Slavici – Moara cu noroc: lupta lui Ghiță cu Lică sceleratul îl preschimbă pe cârciumar în complice la hoție, iar în final în criminal. Cu alte cuvinte, doar devenind asemenea sămădăului, Ghiță-i poate provoca prăbușirea, cu prețul greu al autodistrugerii. Ioana parcurge același traseu în relația cu fratele ei..
Legături de sânge dovedește încă o dată că Aurora Liiceanu are har de povestaș, transformă studiul de caz în narațiune, cu episoade palpitante, împănată de scurte motto-uri din mari scriitori, ce luminează cotloanele poveștii, cu formulări subtile: „Oricine își poate revedea trecutul și, dacă va afla în cărți personaje în care să se regăsească, va avea un sentiment de recunoștință. Nu ești singurul care ai un anumit fel de trecut, nu ești singurul care vei gândi la fel ca altcineva. Suntem unici, dar ne asemănăm pe bucățele.”
Și totuși, Aurora Liiceanu refuză categoric să scrie ficțiune, nu se aventurează pe calea prozei, intuiția îi spune să-și păstreze formula originală ce a consacrat-o și i-a transformat fiecare carte în bestseller. Reușește să se reinventeze de la o carte la alta: găsește într-un caz un subiect original, într-o viață o poveste potențiala, într-o persoană un personaj nedeslușit nici măcar sieși, le scoate la lumină și ne uluiește de fiecare dată.
Aurora Liiceanu, Legături de sânge. Povestea Ioanei, Editura Polirom, 2013, 216 pag.