Un bun prieten, ziarist “cu nerv”, mi-a spus intr-o zi: “Chiar daca a “picat” la cantar, nu pot scrie nimic rau impotriva lui Doroftei. De ce? A incercat sa faca o chestie care mie nu mi-ar iesi niciodata: sa slabeasca 9 kilograme in 7 zile”.
Cam asta face un boxer toata viata – lucruri care noua ne sunt straine. Despre nasul turtit, specific boxerilor, se spune ca vine de la primele lectii la sala, cand antrenorul te ia si-ti sparge nasul. Este, spun cunoscatorii, o chestie care te scuteste de dureri ulterioare. Slabire – trai in mediu de foca, impachetat in gheata, alternat cu sedinte fierbinti, la sauna, cand, de caldura, lemnul sfaraie si lasa urme pe piele. Pentru boxeri, chinurile fac parte din viata. Pentru o viata burdusita de pumni grei, cel mai dur sport din lume isi plateste luptatorii cu dolari. Grei si ei. Cei mai multi boxeri sfarsesc insa in mizerie.
Joe Louis, despre care multi spun ca a fost “cel mai mare”, a iesit din lume tarandu-si numele de campion in ringuri mizerabile de catch. Apoi, pentru o mana de dolari, dadea autografe si se poza cu tot felul de indivizi banali pentru care si barbatescul pumn in masa era o scena de violenta maxima. Intre momentul acesta si marile meciuri ale “Bombardierului” nu era decat o punte de cativa ani. Cei mai multi boxeri au fost inghititi de propriile placeri. Elegant, se numeste anturaj. In ring i se spune gasca. Daca va uitati la box, veti face cunostinta cu “lipitorile” boxerilor. Sunt baietii care ies inaintea campionului incotosmanat in halat. Striga de te astepti sa le iasa plamanii pe gura si poarta cu aroganta centura pentru care “halatului” din spate i s-au zguduit creierii. Dupa ce campionul iese din ring, batut, isi vand strigatele de triumf altora mai tineri.
Negustorul de pumni
In box, banii mari ii fac promotorii. Acestia sunt mai mult decat agentii de fotbalisti – stabilesc si organizeaza galele, vand meciurile la televiziune, angajeaza oameni specializati de marketing pentru constructia imaginii boxerilor. Specialistul numarul 1 este Don King. Fireste, american. Nu uita niciodata asta si spune deseori ca numai in America putea sa apara un Don King. Ca sa te intelegi cu boxerii, trebuie sa le stii vorbele. El n-are nici o problema, pentru ca tineretea si-a trait-o intre raziile politiei din ghetoul din Cleveland. Si-a construit un brand puternic folosindu-si pana si freza “electrocutata” asezata peste un cap de pastor de culoare. Condus atent de oamenii de marketing, si-a ales un slogan pompos, tipic american: “Sunt cel care se lupta pentru ziua in care toti oamenii vor fi demni”. Discurs tipic de politician, care merge insa in America, tara credula unde stelutele statelor sunt pana si pe pampersi. Gestionand muschi si ambitii, King a facut cariera. A crescut pretul luptelor si si-a luat banii de la televiziuni. Pay-per-view, adica platesti ca sa vezi, reprezinta fabrica de bani din box. Fanfaron si plin de el, King isi vinde marfa excelent.Muhammad Ali “Cassius Clay”, Joe Frazier, “Big” George Foreman, Larry “Asasinul din Easton” Holmes, “Iron” Mike Tyson, “Sugar” Ray Leonard, Roberto Duran, Julio Cesar Chavez, Evander Holyfield – sunt numele grele din galele organizate de Don King Production. Pana acum, King a manageriat peste 500 de lupte pentru titluri mondiale. Cu el alaturi, aproape 100 de boxeri au castigat peste un milion de dolari fiecare.Don King Production a promovat sase din primele zece meciuri din topul celor mai bine vandute evenimente in sistem pay-per-view la televiziune. Mai mult, patru din primele cinci ii apartin: Holyfield vs. Tyson II, 1,95 milioane de clienti, iunie 1997; Tyson vs. Holyfield I, 1,6 milioane de clienti, noiembrie 1996; Tyson vs. McNeeley, 1,58 milioane, august 1995; Bruno vs. Tyson, 1,4 milioane, martie 1996.La veniturile unei gale se adauga si banii din vanzarile de bilete. King este si aici rege – are la activ 15 din primele 25 de gale organizate in statul Nevada. Recordul este detinut de meciul al doilea dintre Holyfield si Lennox Lewis, pentru care putin peste 17.000 de spectatori au platit in total 16.860.000 de dolari ca sa ia loc langa ring. Pretul mediu al unui bilet a fost de 1.000 de dolari. La acest capitol, King a mai inregistrat un record – organizarea galei cu cei mai multi spectatori platitori: 132.247 de oameni care au vazut pe stadionul Azteca din Ciudad de Mexico meciul dintre Julio Cesar Chavez si Greg Haugen, in 1993.
120 de milioane pentru cinci meciuri
In 1974, King a uimit lumea, oferindu-le o bursa egala, de cate 5 milioane de dolari, lui Muhammad Ali si lui George Foreman pentru lupta acestora din Zair. Lupta celor doi, castigata prin KO de Ali in runda a opta, a mai inregistrat un record, fiind primul meci de box urmarit in direct la televiziune de peste un miliard de oameni.King a avut fler la televiziuni si si-a dat seama ca un canal codat ii va aduce in viitor banii cei mai buni. In 1979, la meciul dintre Larry Holmes si Mike Weaver, de la Madison Square Garden, a avut pe masa doua oferte: HBO ii platea 125.000 dolari, iar ABC 800.000 de dolari. A ales-o pe cea mai mica. Pierderea din acel moment s-a transformat peste timp intr-un urias succes. Peste numai trei ani, sedus de audienta facuta de box, HBO ii platea lui King 2 milioane de dolari pentru o lupta. Dupa alti patru ani, in 1986, King facea marea afacere cu acelasi HBO: 26 de milioane de dolari pentru un pachet de mai multe meciuri. Dirijor al acestei nebunii a banilor, King i-a platit bine si pe actori. In 1988, Mike Tyson a primit 22 de milioane de dolari, iar Michael Spinks 13,5 milioane de dolari. Miza? Ca la box, o lupta! Frumos este ca amandoi si-au luat banii dupa numai doua minute, pentru ca “Iron” Mike l-a facut KO pe adversarul sau in prima repriza. In 1995, bursa lui Tyson a crescut la 25 milioane de dolari pentru un meci, iar in 1996, pentru partida cu Bruno, Tyson lua 30 de milioane de dolari. Au fost atunci, intre august 1995 si noiembrie 1996, un an si trei luni in care King i-a platit lui “Iron” Mike 120 de milioane de dolari pentru cinci meciuri.
Pregatiti-va pentru galele pe Internet
King este cel mai cunoscut promotor al momentului. Boxul insa a facut bani si inaintea lui. In 1789, englezul Tom Johnson castiga 35.000 de lire sterline pentru un meci de 62 de reprize. Pe vremea aceea lupta dura pana cand unul dintre boxeri cadea definitiv. Specialistii in finante apreciaza ca respectivii bani inseamna astazi echivalentul a 10 milioane de lire sterline. Frumoasa este istoria castigului: 3.500 de lire au venit de la cei care au platit ca sa vada lupta, 10.000 au fost banii pe care boxerul i-a castigat pentru ca a pariat pe victoria lui si 21.500 au venit din partea publicului care pariase pe succesul sau.Primul campion mondial al greilor, americanul John L. Sullivan, a strans o avere, un milion de dolari, de pe urma anilor in care a detinut centura, 1889-1892. Doar o parte, 120.000 de dolari, i-a castigat batandu-se in ring: dupa ce n-a mai fost campion mondial, americanul si-a speculat numele si si-a adunat restul averii ca actor de teatru.Exista insa si cazuri in care banii n-au fost totul. Unul dintre cei mai eleganti boxeri din istorie, cubanezul Teofilo Stevenson, de trei ori campion olimpic la amatori, a refuzat sa ramana in Statele Unite. Acolo i se ofereau doua milioane de dolari pentru un meci, ca profesionist, cu legendarul Muhammad Ali. Stevenson i-a uimit pe toti refuzand si intorcandu-se in Cuba lui Castro. Daca americanii nu pot intelege gestul sau, noi, ca saci de box ai experimentelor comuniste, avem conturata imaginea organelor de securitate cubaneze care amenintau familia boxerului.Televiziunea si sistemul pay-per-view i-au facut pe boxeri cei mai bogati sportivi ai planetei. Cel mai nou proiect are in vedere o bursa de 100 de milioane de dolari pentru un meci intre Mike Tyson si actualul campion, Lennox Lewis. Din acestia, campionul isi va opri partea leului, probabil in jur de 70 de milioane. Marea lovitura este insa dezvoltarea business-ului pe Internet. Vizionarea meciurilor contra bani, acasa, cu laptopul in fata, este o certitudine care-i face pe americani sa creada ca in zece ani, un meci de top intre grei va fi platit cu un miliard de dolari!In fine, la crearea marelui tort financiar care este o gala de box contribuie, cu o felie insemnata, produsele care-si fac reclama in ring. In America, branduri de bere precum Miller sau Budweiser fac deja parte din joc, precum prosopul aruncat in ring. Anual, bugete de milioane de dolari intregesc retetele galelor.
Bani sau Parkinson?
Numai zerourile din bursele lui Tyson sau Lewis sunt mai multe decat totalul reprizelor jucate in cariera de Leonard Doroftei. La 33 de ani, acesta a ratat sansa potului celui mare – 500.000 de dolari pe care i-ar fi primit daca se batea cu panamezul Michel Callist.De ce a ajuns aici atat de tarziu? Pentru ca, spune el, pana la 29 de ani a boxat la amatori, “pentru pielea ursului din padure”. Apoi a durat ceva timp pana si-a facut numele la profesionisti, n-a avut sansa unui promotor mare siaâ¬Â¦ n-a fost american. Ca sa indrepte acest ultim neajuns, canadienii l-au botezat scurt Dorin si l-au facut agresiv, asezandu-i in fata supranumele de “Leul”.HBO l-a descoperit pe roman la meciul cu Raul Balbi, de la inceputul anului trecut. Americanii l-au placut pe roman pentru ca s-a batut bine, pentru ca in ring a curs sange si pentru ca le-a facut audienta si bani. Acum, Interbox si HBO trag de Doroftei incercand sa-l faca sa mai accepte o lupta. Romanul este chinuit de dileme: sa se bata ca sa faca bani pentru o batranete linistita, sau sa renunte, ca sa nu devina mai tarziu o “leguma” intretinuta de familie. Dumneavoastra ce-ati alege? Va ajut cu un indiciu. Din cauza loviturilor incasate in anii de box, marele Muhammad Ali sufera de Parkinson. Vedeta ringului a ajuns un batran care tremura permanent si nu mai poate sa vorbeasca. Repet intrebarea? costim@protv.ro