Nimic nu tradeaza faptul ca, intr-o curte ingrijita de pe o straduta din mijlocul Devei, se produce unul dintre cele mai cautate uleiuri comestibile, cel din seminte de dovleac.
E drept, activitatea se desfasoara in plin doar in perioada postului Pastelui, cand taranii din satele limitrofe isi incarca semintele de dovleac in saci si vin la Deva sa-si faca renumitul ulei de culoare verzuie.
Originar din judetul Alba, lacatusul Vasile Bobaila s-a stabilit in Deva in 1965. Vazuse pentru prima data cum se fabrica ulei de dovleac la Teius si s-a gandit sa incerce sa produca si el.
Pentru a-si porni propria afacere, a inceput sa caute masinariile necesare. Decojitorul de seminte si o presa pentru miez le-a cumparat de la un batran din comuna Vinerea, de langa Cugir.
Le-a reparat si le-a adus in stare de functionare. Om cu fire practica, Vasile Bobaila si-a construit singur o alta presa si o plita pentru prajirea semintelor decojite. Cu ele fabrica, de peste 30 de ani, ulei de dovleac, in atelierul amenajat in propria curte.
Flux tehnologic de sezon
Pentru ca traditia populara a impamantenit obiceiul ca uleiul de dovleac sa se faca, in special, in postul Pastelui, asociatia familiala a sotilor Bobaila functioneaza cam doua luni pe an, mai ales in perioada martie-aprilie. In medie, peste 100 de tarani din satele din jurul Devei si Hunedoarei vin la oras pentru a-si transforma semintele de dovleac in ulei.
“Pana prin ’90 a fost mai greu, pentru ca se puneau tot felul de restrictii, care nu ne incurajau sa lucram”, spune Vasile Bobaila, acum pensionar.
Micii producatori trebuia sa predea sroturile (turtele) rezultate de la presa de ulei la o baza de receptie, lucru care nu se mai practica astazi. Acum, meseriasul isi face propriul buget de venituri si cheltuieli, il declara la sectia financiara si plateste impozit in functie de perioada in care a lucrat.
Pentru obtinerea unui litru de ulei de dovleac sunt necesare cam patru kilograme de seminte, de buna calitate. Acestea se golesc in cuva decojitorului, care are o capacitate de 10 kilograme. Un dispozitiv al masinii prinde semintele pe cant, separand cojile de miez.
Miezul semintelor este amestecat, apoi, cu apa si sare, in troace de lemn si pus pe o plita rotativa pentru prajire, focul fiind facut din cojile alese la decojitor. Miezul prajit este introdus in presa hidraulica, de unde se obtine uleiul.
Medicina naturista recomanda uleiul de dovleac, bogat in acizi grasi esentiali, beta-caroten, vitamina E si seleniu, impotriva aterosclerozei, a hipertensiunii arteriale, a afectiunilor de prostata si a celor gastrice.
Productie in fata clientilor
“Turtele obtinute le folosesc drept hrana pentru porcii pe care ii cresc; acesta este unul din beneficiile afacerii. In rest, reusesc sa-mi acopar cheltuielile cu energia electrica, impozitul si taxa pentru autorizatie”, afirma Vasile Bobaila.
Proprietarul utilajelor pentru producerea uleiului nu are de gand sa renunte la mica sa afacere. “Desi clientii nu sunt foarte numerosi, sunt fideli si vin in fiecare an.
Incasam doar 1.500 de lei pentru un kilogram de seminte si, in majoritatea cazurilor, producem uleiul in prezenta lor, asa incat sunt convinsi de calitatea acestuia”, a declarat Bobaila.
Dupa modelul presei pe care a cumparat-o in anii ’60, Vasile Bobaila si-a construit o alta pe care o foloseste si in prezent. In presa se pot incarca sase-sapte kilograme de miez de seminte, din care prin presare se obtine uleiul.
Pe piata Devei si a Hunedoarei, un litru de ulei de dovleac se poate cumpara cu 100.000-120.000 de lei, in timp ce o masura (250 grame) de seminte de dovleac costa 10.000 de lei.