Ca și Bucureștiul vechi, a cărui soartă o deplânge acum intr-o
remarcabilă meditație expozițională*, Fotocabinetul lui Eugen
Ciocan are capacitatea de a rezista, “contre vents et marées”, de a
sfida obstacolele și de a-și recompune un ten fermecător, cu riduri
șarmante. După un episod de glorie mondenă și mediatică (mai mult
decât de prosperitate comercială), pe vremea când iși avea sediul
pe str. George Enescu, in preajma Căii Victoriei, Fotocabinetul
și-a tras, câțiva ani buni, obloanele. Astăzi, printr-un ingenios
facelift, a reinceput să strălucească pe strada Lipscani, colț cu
Blănari, surplombând bizonul. Magazinul Bizonul. Locul in sine,
glamour-ul său Belle Epoque, felul grijuliu in care sunt puse in
scenă elementele decorative semnificative, scara scârțâind
melancolic care duce din antreul cu un aer studiat prăfuit la
etajul unde se inșiră camerele de expoziție, atenanțele utilitare
și atelierul propriu-zis al “fotografului colorist” Eugen Ciocan
sunt, toate, un spectacol in sine. Tiranizat de detaliu și de
perfecțiune, Maestrul Fotocabinet reușește insă să pară că plutește
seniorial peste toate acestea, cu aerul că tot miracolul din jur a
fost făcut posibil doar printr-o abilă rotire de baghetă magică.
Despre truda propriu-zisă cu care a fost articulat acest
spațiu-refugiu (ca și, de altfel, despre chinuitoarea, laborioasa
minuție cu care sunt aduse la lumină fotografiile sale) nicio
vorbă. O discreție nobiliară menită să nu distragă atenția de la
simezele sale, singurele care, aparent, contează.
Eugen Ciocan este un Des Esseintes bucureștean, un estet care
ne poftește, imperturbabil, să vedem harta gusturilor și
dezgusturilor sale. Expoziția inaugurală a noului Fotocabinet,
intitulată “Versus”, este un prim pas dintr-o călătorie care, chiar
dacă nu va schimba peisajul bucureștean, ne va perturba fericit
modul de a ne apropia de el și de a-l ințelege. Iată legenda
generică pe care autorul o lipește pe geamul expoziției sale, un
geam patinat nu doar de un timp consumat, ci și de acela al
speranței in regenerare: “După 20 de ani de libertate, Bucureștiul
nu a reușit să reconstituie reperul său fundamental: Centrul
Istoric. Criza de centru pentru Capitală este emblematică pentru o
țară fără direcție. In afara unor difuze așteptări pentru o viață
mai prosperă, România nu are priorități, nu are stil și nu are
identitate. Este clar că aceste ingrediente elementare pentru o
comunitate funcțională nu depind de suspuși, ci de noi toți. Nu ne
rămâne decât să vedem ce resurse avem fiecare (și impreună) pentru
a opri această cădere in gol. Dar trebuie inceput de undeva. Eu zic
să plecăm de la Centru. Recuperând funcția simbolică a Centrului
Istoric, cred că am putea beneficia de o bună sursă de inspirație
pentru pașii următori. Nu este vorba despre bani. Ci despre
conștientizarea funcției acestui loc de către fiecare in parte. Și,
iar, despre noi toți impreună. In expoziția de la FotoCabinet
(fotografii cu aer melancolic, sepia sau colorate manual) veți
recunoaște o seamă de personalități care au admis că totul depinde
de implicarea fiecăruia. Inveșmântați după codurile eleganței de
odinioară, ei vin in fața aparatului de fotografiat și a
dumneavoastră (cei ce vor binevoi să se implice ca privitori),
cărând in spate fundalul dezolant al Centrului Istoric de azi.
Chiar dacă pare o povară, prin simpla infruntare a lui, acești
oameni exorcizează pe undeva deznădejdea, afirmând răspicat: Suntem
vii aici și acum. Vrem să trăim normal, ba chiar frumos. Rugăm
deci, schimbați aceste decoruri inadecvate!”
Deși, cum spuneam, Eugen Ciocan pare, structural, un taciturn,
aerul de manifest al expoziției l-a obligat la verbiozitate. Zecile
de fotografii de pe pereți (in care clădirile ruinate sunt
reabilitate/ reconsiderate/ amendate/ ignifugate/ descentrate/
reanimate de prezența unor personalități cunoscute, in poziții
teatrale – cumva ca in “Călătorul contemplând o mare nori”, tabloul
lui Caspar David Friederich) sunt insoțite de texte/comentarii care
le dau sensuri adiționale, uneori didactice, adeseori provocatoare,
intodeauna ingenioase. Iată, in așteptarea albumului care o să
aducă, sperăm, spre marele public toate aceste imagini, lista
locurilor prin care ne-a invitat Eugen Ciocan să poposim, precum și
a personalităților cărora le-a spus, inainte să declanșeze :
“Zâmbiți vă rog (trist dacă se poate)!”:
Alma Buhagiar pe str. Blănari, Claudiu Bleonț și Gianina
Corondan pe str. Gabroveni, Horia Brenciu și trupa sa in Piața
George Enescu, Dragoș Bucurenci cu velocipedul in Piața Pieptănari,
Cristina Modreanu pe str. Franceză, Carmen Ungureanu pe str.
Zarafi, Corina Birlădeanu pe str. Soarelui, Damian Drăghici pe str.
Lipscani, Ducu Darie și Cristina Țopescu pe str. Lipscani,
Elena Francisc pe str. Gabroveni, Andreea Esca și Alexandre Eram pe
malurile Dimboviței, Florin Piersic jr. in str. Smârdan,
Gabriela Firea pe str. Covaci colț cu str. Băcani, Gabriela Massaci
și mopsul Ratză pe str. Moșilor, Gabriela Tuță pe str. Căldărari in
dreptul Hanului lui Manuc, Costel Constantin și Irina Solomon in
ruine pe strada Lipscani, Alex Leo Șerban pe Intrarea Șelari,
Grigore Leșe lângă zidurile de la Curtea Veche, Marcel Iureș in
fața Hanului lui Manuc, Familia lui Lucian Mândruță pe str. Zarafi,
Marina Constantinescu și fiul ei Luca Rusu pe str. Șelari, Mihaela
Bilic și Virgil Ianțu in gangul Șelari, Melania Medeleanu pe
Lipscani, Mircea Florian pe str. Șepcari colț cu str. Sfântul
Anton, Dan Puric pe str. Lipscani, Vlad Rădescu pe bulevardul
Lascăr Catargiu, Victor Rebengiuc pe str. Lipscani, Formația
Sarmalele Reci traversând str. Gabroveni, Simona Pătruleasa și
Sabin Ivanof pe str. Lipscani, Alessandra Stoicescu intr-o zonă
pentru agrement din Pădurea Băneasa, Monica Davidescu și Adrian
Temișan la promenadă pe str. Băcani, Tiberiu Căpudean in Piața
Universității, Soții Adrian și Adriana Titieni pe str. Șepcari,
Robert Turcescu pe str. Gabroveni, Vintilă Mihăilescu pe str.
Covaci, Roxana Voloșeniuc la intrarea in Pasajul Hanul cu Tei,
Andrei Pleșu pe soclul din P-ța Ion Luca Caragiale, Monica Petrică
pe str. Gabroveni, Maia Morgenstern pe str. Pictor Nicolae Tonitza,
Eugen Istodor pe str. Lipscani, Eva și Petre Zaharescu pe str.
Băcani, Florin Chilian in dreptul monumentului Eroilor, Andi
Moisescu la intrarea pe Lipscani, Cătălina Stan in fața
Catedralei Sfântul Iosif, Horațiu Mălăele pe str.
Blănari, Răzvan Mazilu pe str. Blănari, Andrei Zaharescu in fața
fostului teatru Casandra, Runa Petringenaru in fața Casei Poporului
și, ultimii pe listă, cu voia dumneavoastră, Eugen Ciocan și
Andreea Berecleanu pe str. Șelari.
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, in 1982, al Universitatii Bucuresti, Facultatea de filologie, sectia romana-portugheza. Redactor principal (si, incepand cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, intre 1985-2003. Colaborari (cronica literara, cronica plastica, traduceri) la numeroase reviste culturale, incepand cu 1974. Redactor si art-director la diverse publicatii din tara. A semnat mai multe volume de traduceri si un volum de interviuri. Din anul 2000 pana in 2009 – editor executiv la Ziarul de Duminica.