Intram astazi in ultima saptamana preelectorala. Noaptea de 26/27 noiembrie va fi pentru unii politicieni ultima noapte de razboi (chiar daca numai in aparenta) si intaia noapte de dragoste (fie si numai din motive de aliante postelectorale).
Desigur ca este un prag simbolic, iar pregatirile pentru noaptea de dupa ziua alegerilor se fac, in culise, de mai mult timp.
“Invingatorul” sondajelor, PDSR, si-a exprimat deja preferintele pentru o alianta de guvernare: Adrian Nastase a declarat public cine nu va fi in combinatie – CDR 2000, PRM, PD; in timp ce cu PNL si UDMR relatiile, vazute dinafara, s-au desfasurat dupa scenariul “ne curtam reciproc, nici prea-prea, nici foarte-foarte”.
O eventuala alianta PDSR cu PNL si/sau UDMR are sens, din punctul de vedere al partidului care spera sa formeze Guvernul.
Pe de o parte, este incomod, in vremuri atat de grele, sa-ti asumi intreaga responsabilitate pentru ceea ce va urma (punct in care PNL ar fi foarte util), pe de alta parte, ceva mai multa credibilitate externa nu strica (si UDMR poate aduce chiar mai multa decat a adus actualei guvernari).
Totul depinde insa de scorul care va iesi din urne pentru PDSR. O “majoritate confortabila” – ca sa-i citam pe liderii partidului – ar impune un guvern monocolor, fiindca un eventual partener nu ar avea ce negocia si ar trebui sa accepte ca atare programul PDSR.
In zona luptei pentru trecerea cu bine a pragului electoral, CDR-2000 si ApR par sa aiba cele mai mari probleme, in timp ce PD este la limita.
La fel de invingator” in sondaje ca si partidul sau, Ion Iliescu trebuie sa fi reflectat deja la turul al doilea al prezidentialelor. Care ar fi adversarul cel mai “dezirabil” pentru liderul PDSR? Trei sunt candidatii care par sa aiba sanse pentru runda finala: Theodor Stolojan, Mugur Isarescu si C.V.Tudor.
Este tardiv sa ne intrebam, cum a facut-o recent un grup de intelectuali, de ce nu s-a retras unul dintre cei doi reprezentanti ai coalitiei de guvernamant.
De asemenea, este de asteptat ca, daca oricare dintre acestia intra in turul al doilea, celalalt sa recomande propriului electorat sa-l voteze pe cel ramas in cursa. Fara indoiala, Isarescu ar fi incomod pentru Iliescu.
Nemaiavand nimic de pierdut, nici vreun partid de “tractat” intr-o alianta postelectorala, Isarescu ar lupta probabil cu tot “armamentul” din dotare. Stolojan ar fi inca si mai incomod pentru Iliescu.
Pentru ca un duel prea aprig fie ar putea bloca o alianta de guvernare cu PNL, fie ar furniza PNL argumente in plus pentru negocierea programului.
Cum i-ar veni liderului PDSR o confruntare finala cu C.V.Tudor? Din mai multe puncte de vedere, i-ar veni manusa. De ce?
In tara, pentru ca i-ar asigura o victorie confortabila, chiar daca pe fondul unui absenteism masiv. In exterior, pentru ca dintr-odata, “fostul activist comunist”, sintagma alaturata numelui lui Ion Iliescu in aproape toate stirile agentiilor internationale de presa, ar deveni, daca nu salvatorul Romaniei de “pericolul extremist”, cel putin “cel mai mic dintre doua rele”.
Dealtfel, exista indicii ca jocurile politice de culise sunt la baza zvonurilor care umbla sa puna in dificultate o banca sau alta.
Nu este lipsit de interes sa analizam si ce fel de banci sunt alese: suficient de mari si de puternice incat orice informatie, chiar daca falsa, sa aiba impact asupra opiniei publice, dar nu suficient de mari cat sa puna in pericol sistemul bancar sau statul.
Judecand din punctul de vedere politic, este clar ca o stare de spirit agitata a populatiei, obtinuta printr-o astfel de miscare zvonistica, poate fi exploatata de catre C.V. Tudor, pe linia unui mesaj de tipul “toti ceilalti au guvernat si uite ce se intampla in tara, deci eu sunt singura solutie”.
In timp ce Stolojan (fost premier) si mai ales Isarescu (fost guvernator al bancii centrale, actual premier) sunt dezavantajati.
Judecand dupa “interesul national”, de care fiecare candidat declara ca este preocupat peste poate, aceasta joaca cu focul este un pericol real si o dovada de iresponsabilitate.
De fapt, politica are tot mai putin de-a face cu grija fata de realitatea economica romaneasca. Vom vedea in aceasta saptamana pana unde pot duce oamenii politici principiul machiavelic “scopul scuza mijloacele”.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.