Un ziarist in dosarele Securitatii
Editura Curtea Veche
Neculai Constantin Munteanu este unul dintre cei mai populari ziaristi ai Europei Libere, din 1980 pana in 1994. A debutat in presa in 1965, in revista Contemporanul. Intre 1969 si 1973 a lucrat la Televiziunea Romana, iar intre 1973 si 1977, ca redactor la revista Cinema. In 1977, in urma unei scrisori de adeziune la Miscarea Goma, a unei scrisori adresate lui Nicolae Ceausescu prin intermediul postului Radio Europa Libera si a unor ziare occidentale, este anchetat de Securitate, obtine un pasaport, pleaca in Occident, unde cere azil politic. In 1980 a fost angajat la Radio Europa Libera, unde a contribuit la realizarea emisiunii Realitatea romaneasca. Dupa 1989, revine in tara, realizeaza emisiuni la radio, TVR si ProTV, publica articole in numeroase ziare si reviste, inclusiv in Ziarul de duminica, unde a tinut mai multa vreme o rubrica. In prezent traieste la Munchen.
Volumul de fata cuprinde un amplu dialog al lui N.C. Munteanu cu Doina Jela care explica pe larg continutul celor doua dosare aflate in arhivele CNSAS – unul “de retea” (“Calin”), celalalt de urmarire (“Vranceanu”). N.C.Munteanu publica toate documentele pe care CNSAS i le-a furnizat, tot ce-a gasit public, n-a cenzurat nimic, n-a rezumat nimic. Discutia de 80 de pagini cu Doina Jela lamureste contextul documentelor, ce s-a intamplat in spatele lor, care era atmosfera. De asemenea, unele documente au note de subsol pentru lamurirea situatiei. Autorul publica toate documentele, chiar si cele care nu-l pun intr-o lumina foarte buna.
Interviul care serveste drept prefata incearca sa elucideze problemele delicate ale cazului: amenintarea cu inchisoarea de drept comun pentru homosexualitate (pe care si-a descoperit-o la 23 de ani), atitudinea colegilor turnatori, sau agenti de influenta, relatiile cu familia si, mai ales, gestul de aderare la Miscarea Goma. N.C. Munteanu se explica: “Un specialist de la CNSAS, care imi cunoaste bine dosarele si in care cred, este de parere ca n-am fost informatorul lor, am fost ‘in studiu pentru recrutare si atata tot’. Cred insa ca am fost facut informator la gramada, la un sfarsit de an cand nea Costica (securistul – n.red.) statea prost cu planul”. Concluzia: N.C. Munteanu nu a semnat un angajament cu Securitatea, dar a dat unele “informari”, printre care o caracterizare despre Tudor Vornicu. Desi nu a colaborat, Securitatea i-a inventat un dosar pe numele “Calin”. Cand s-a intocmit dosarul de retea, ca sa devina turnator despre oamenii din Televiziunea Romana, N.C.Munteanu nu mai lucra acolo de trei luni.
“Dosarul meu de urmarire informativa s-a deschis in 1977, atunci cand am vrut sa ader la Miscarea Goma, si s-a inchis dupa plecarea mea din tara. Exista insa o nota a Securitatii din ianuarie 1978 care zice asa: ‘in cadrul emisiunii Actualitatea romaneasca, Virgil Galaction (un redactor de atunci) da citire unei scrisori trimise Europei Libere de Nicolae C. Munteanu, fost redactor la TV romana, in prezent refugiat in RFG. Acesta face un comentariu dusmanos relatand cum a fost realizat, in 1973, filmul documentar ‘Conducatorul revolutionar. Omul de stat. Omul'” (…) “I-am scris o scrisoare foarte lunga, de 14 pagini, lui Nicolae Ceausescu in care explicam de ce nu mai vreau sa fiu cetatean al Republicii Socialiste Romania. Analizam legile pe care Ceausescu le incalca si spuneam ca nu mai vreau sa traiesc in tara asta. In 1977, a fost Miscarea Goma care s-a intins pana in toamna. A fost un parjol caruia Securitatea dorea sa-i puna capat cu orice pret. Desi incercau sa te ‘potoleasca’ prin bataie, Securitatea tot nu stia cum sa scape de protestatari; multi au primit pasaportul, fiind aproape fortati sa plece. Eu am fost bine batut in ancheta de tovarasul Cepraga, un colonel, care m-a trantit cu capul de masa, de trei sau patru ori…” (…) “Din cauza anchetei de la Securitate, Ecaterina Oproiu, sefa mea de la revista Cinema, dorea sa scape cat mai repede de mine, dorea sa-mi dau demisia, o incomodam, patam onoarea institutiei din punct de vedere politic. Si in septembrie 1977 mi-au eliberat pasaportul.” (…) “In mai 1980 m-a sunat Noel Bernard. Avea un post liber pentru doua luni si jumatate la Actualitatea romaneasca. Voiam sa incerc? Am vrut. Am ajuns la Europa Libera la 20 mai 1980 si dupa trei zile de citit presa romaneasca, am scris primul articol si nu m-am mai oprit pana n-a cazut Ceausescu si, odata cu el, comunismul. A fost grozav. Si mi-a placut mult. Insa, uneori ma gandesc daca n-as fi fost mai fericit daca ramaneam vanzator de tigari.” (…)
“Numarul inexactitatilor de date, nume, adrese si locuri din dosarele Securitatii ma lasa rece. Singurul lucru care ma intereseaza este mecanismul prin care m-au facut ‘informator’, in absenta unui angajament, fie el si fals.”
Editie ingrijita si adnotata de Doina Jela.