Dan C. Mihăilescu
Ce-mi puteți face, dacă vă iubesc!?
Eseu confesiv despre Ioan Alexandru
Editura Humanitas
„Îi datoram aproape dureros această carte. I-o datorez demult, nu doar dinspre începutul anilor ’90, când era (încă o dată și tot mai sălbatic) ținta ironiilor și neînțelegerilor multora («Ce caută ăsta cu crucea în Parlament ?!»), și când puteam, în sfârșit, spune totul, ci tocmai dinspre finele anilor ’70 ai veacului trecut.
Firește că rândurile de acum se vor inclusiv o penitență. Una tardivă și fragilă, e drept, dar nu mai puțin sinceră și încercănată sufletește.“ „Cursul Eminescu și seminariile de ebraică ale lui Ioan Alexandru erau un havuz de credință, cultură și înțelepciune.”
Tudor Arghezi
Cuvinte potrivite
Editura Casa Radio
Ediția a III-a. Cuvânt-înainte de Paul Cernat. Copertă și ilustrații de Constantin Popovici. 36 de poeme rostite la Radio de Tudor Arghezi între 1956 și 1967.
Pentru această ediție, conferința De ce Cuvinte potrivite? (ultimul track din versiunea anterioară) a fost înlocuită de o secvență conținând fragmentul dintr-o emisiune difuzată de Office de Radiodiffusion-Télévision Française (ORTF), pe 1 noiembrie 1965, unde lectura lui Arghezi din Cântec de adormit Mitzura e însoțită de răspunsurile bătrânului poet de 85 de ani la câteva întrebări ale reporterului despre „secretele” poeziei.
Dezső Kosztolányi
Ciocârlia
Editura Allfa
Traducere din limba maghiară de Andrei Dósa. „Pe la 1900, într-un târg de provincie prăfuit din inima Imperiului Austro-Ungar, viața monotonă a soților Vajkay este tulburată de un eveniment în aparență banal. Ciocârlia, fiica lor nu foarte inteligentă, deloc atrăgătoare, ba chiar de-a dreptul urâtă, și nemăritată, pleacă pentru o săptămână la țară, în vizită la rude. Odată cu plecarea trenului care o duce pe Ciocârlia departe de părinții ei, soții Vajkay se trezesc în fața unei dileme. Ce să facă cu timpul lor, ieșit brusc din hotarele rutinei? Și, pe măsură ce se reînnoadă vechi prietenii și fire din viața socială a orașului, adevăruri bine ținute în frâu încep să iasă dureros la lumină. Din proza cristalină a lui Kosztolányi, din umorul și profunda umanitate care răzbat din paginile ei țâșnește o frumusețe care face din romanul Ciocârlia o carte aproape magică.”
Donna Tartt
Sticletele
Editura Litera
Traducere din limba engleză și note de Justina Bandol. Romanul a primit Premiul Pulitzer în 2014. Theo Decker, un adolescent de treisprezece ani din New York, supraviețuiește ca prin minune unei explozii care îi omoară mama într-un muzeu de artă și, abandonat de tatăl său, este adoptat de familia bogată a unui bun prieten. Impresionat de noul său cămin de pe Park Avenue, negăsindu-și locul printre colegii de școală și, mai ales, chinuit de dorul mamei, Theo se agață de ceea ce-i amintește cel mai tare de ea: un mic tablou fascinant, preferatul mamei sale, pe care el l-a luat cu sine din muzeu, după explozie, la îndemnul misterios al unui bătrân pe moarte. Un roman despre iubire și artă, despre pierdere și obsesie, despre supraviețuire și modelarea propriului destin, toate supuse întorsăturilor imprevizibile și nemiloase ale sorții.
Vasile Ernu
Sectanții
Mică trilogie a marginalilor
Editura Polirom
Povestea unei comunități religioase din Bugeac ce supraviețuiește de patru generații, cu toate că a trebuit să treacă prin patru regimuri diferite, mai mult sau mai puțin represive: imperiul țarist, România Mare, URSS și Republica Moldova. Secta a fost fondată la sfârșitul secolului al XIX-lea de un negustor din Transilvania, ajuns între Chilia, Ismail, Cetatea Albă și Odessa. Sub influența rușilor rascolnici și molocani, a coloniștilor germani protestanți și a evreilor mesianici, tânărul transilvănean simte o chemare ce îl îndepărtează de religia ortodoxă și îl aruncă într-o aventură incredibilă. Este vorba despre o sectă cu idealuri înalte și un stil de viață de o puritate extraordinară. Cartea istorisește povestea fascinantă a acestei comunități, neîncheiată nici acum, și încearcă să răspundă unor întrebări: cum a rezistat micuțul grup în fața forțelor cumplite ce îl amenințau? cum a făcut față marilor ispite ale secolului XX?
Sorin Preda
Moromeții – ultimul capitol
Editura Eikon
Ediția a doua, revăzută și adăugită. „Pe zi ce trece îmi dau seama că Moromeții – ultimul capitol nu este o carte. E altceva. E o chestie, o tărășenie cum spun siliștenii, un text de sine stătător apărut nu se știe cum în jurul unor uimiri și gânduri provocate de amintirile celor care cred că l-au cunoscut cândva pe Marin Preda. Inițial, am vrut să adun ultimele imagini și mărturii ale lumii lui Moromete, dar nu mi-a ieșit ce voiam. Inițial, am vrut să mă retrag și să-i las pe alții să vorbească, dar tare mă tem că nu am făcut decât să ies și mai mult în evidență, apărând neinspirat ca acel turist nătâng care strică un superb și irepetabil cadru de film, din grabă, neștiință sau neatenție.”