Fascinat de Ioan Petru Culianu, protagonistul cărții sale – dar
cine nu ar fi fascinat de un om de o asemenea anvergură spirituală
și culturală!? -, H.-R. Patapievici declară din start că nu
intenționează decât să înțeleagă metoda la care ajunsese acesta în
ultima parte a vieții sale scurtate atât de dramatic.
Care este această metodă revoluționară? Influențat deopotrivă de
studiile unor specialiști în hermetism (precum Giordano Bruno) sau
de “artele memoriei”, dar și de teoria fractalilor sau de
psihologia cognitivă, în ultima parte a vieții Culianu a ajuns “să
conceapă ideea că totul poate fi definit în termeni de mind games –
jocuri ale minții (…). De pildă, susținea Culianu, toate datele
controversei hristologice pot fi complet analizate dacă admitem
ideea că Iisus Hristos se află în centrul unui fractal
multidimensional. A-l analiza înseamnă a descrie modul în care
toate aspectele relevante ale figurii lui Hristos (divinitate,
umanitate, natură, substanță etc.) pot fi deduse din câteva
afirmații de bază, potrivit unor reguli de producere simple, de tip
opțiune binară”.
“Ultimul Culianu” este o carte de aventuri în care se vorbește
despre un om de știință – român, născut la Iași -, care are
îndrăzneala de a considera că a găsit “o bază cognitivă a unității
tuturor teoriilor științifice, filozofice și religioase, precum și
a tuturor formelor de cultură”.
Articolul integral poate fi citit în Ziarul de Duminică de
vineri, 9 iulie, la rubrica SPIRITUALIA.