Dupa 13 ani de tranzitie catre o economie de piata functionala, Romania este inca departe de capatul acestui drum, in conditiile in care unul dintre cele mai importante sectoare din economie, cel energetic, se incapataneaza sa ramana la stat.
Ezitarea autoritatilor romane de a lua taurul de coarne si de a privatiza companiile petroliere, de gaze si din domeniul producerii si distributiei de electricitate s-a soldat in ultimii ani cu pierderi de mai multe miliarde de dolari in contul statului roman, care acum incearca sa recupereze terenul pierdut prin taxe si impozite noi puse pe seama bunilor platnici.
In acest moment, sistemul energetic romanesc pare prins mai mult ca oricand intre ciocan si nicovala: pe de o parte, ineficienta tradusa in pierderi financiare si neputinta companiilor de a deveni competitive impun privatizarea acestora, ceruta insistent si de organismele internationale; pe de alta parte, teama autoritatilor de a-si asuma efectele sociale ale acestui proces – disponibilizarea a zeci de mii de angajati si inerenta scumpire intr-o prima faza a benzinei, metrului cub de gaze sau a kilowatului. Scumpire, pentru ca este evident pentru toata lumea ca preturile actuale nu acopera costurile de productie si investitiile necesare companiilor pentru a se dezvolta.
Aceasta in conditiile in care alte state din regiune si-au cam incheiat socotelile pe seama privatizarii – care a atras majoritatea investitiilor straine din Europa Centrala si de Est, potrivit concluziilor trase de specialistii Institutului Economic de la Viena.
In repetate randuri, reprezentantii Ministerului Industriei si Resurselor, proprietarul SNP Petrom, Electrica sau a Distrigaz-urilor, au afirmat ca sunt atenti la privatizarile din regiune, dar ca doresc o abordare “calitativa”, nu cantitativa a privatizarii.
Probabil ca daca cehii, polonezii sau ungurii ar fi gandit in urma cu un deceniu la fel – cu teama sa nu greseasca, asteptand pe altii sa faca acest pas – acum erau si ei preocupati de problema pierderilor si a ineficientei companiilor, de atragerea investitorilor strategici sau a capitalului privat in economie pentru a o dezvolta.
Puternicele grupuri internationale energetice RWE, E.on, EnBW (Germania), Electricite de France (Franta) sau United Utilities (Marea Britanie) au investitii de sute de milioane de euro in statele mentionate mai sus, astfel ca si-au facut “plinul”. Chiar daca infrastructura energetica romaneasca este cotata mai bine, aceste companii au lipsit acum de la startul privatizarii distributiei de electricitate din Romania.
Motivul? Toti acesti mari investitori isi consolideaza investitiile facute in zona si sunt prudenti in ceea ce priveste achizitiile pentru a nu a avea o expunere prea mare fata de banci.
“Banul este un animal sfios, pe care trebuie sa stii sa-l chemi, iar apoi sa nu-l sperii”, spunea un om de afaceri strain venit in Romania la o conferinta internationala pe teme de petrol, gaze si energie.
Reprezentantul Bancii Mondiale la Bucuresti, Ziad Alahdad, afirma zilele trecute ca pierderile la nivelul intregului sistem energetic au fost de peste 1 mld. $ in 2002, cauzate de preturile mici practicate, nereale, si de rata redusa de colectare inregistrata de companiile de utilitati. Anul trecut, pierderile si subventiile acordate de stat au avut o pondere de 2,5% in Produsul Intern Brut, e drept in scadere fata de 2001, cand ponderea era de 4,8%.
Preturile practicate pe piata interna sunt sub cotatiile de pe pietele internationale liberalizate. Litrul de benzina costa in toata Europa mai mult sau mai putin de un euro, in Romania insa este de 67 centi. Gazul costa din primavara 90$/1.000 mc la consumatorii finali captivi, in conditiile in care cotatia internationala se apropie de cea a gazului din import, de circa 100 $/1.000 mc.
Potrivit ultimelor date disponibile, Romania inregistreaza o medie a investitiilor straine directe pe cap de locuitor de circa 350 $, redusa comparativ cu economiile din zona pregatite sa adere la Uniunea Europeana, cu o medie de aproximativ 1.000 $/capita. Mai mult, din aceste investitii straine, cele in energie sunt foarte reduse.
Spre exemplu, grupul german de utilitati RWE are in Ungaria investitii de peste 700 milioane euro, unde detine distributii de gaze si de electricitate, in timp ce in Romania investitia este zero in aceste doua domenii.
Privatizarea companiilor petroliere nationale s-a incheiat in Ungaria, Slovenia, este aproape de finalizare in Croatia si in curs de derulare in Romania, care a trecut deja prin experienta unui esec de a trece Petrom in proprietate privata.
Privatizarea distributiei de gaze si de electricitate este incheiata in Ungaria, Cehia sau Polonia, unde investitorii strategici si-au infipt deja steguletele.

Consultantul prezinta astazi studiul de fezabilitate la Petrom
Privatizarea celei mai mari companii de pe piata romaneasca, SNP Petrom, este prevazuta sa se incheie pana la 31 decembrie 2003, odata cu semnarea contractului de privatizare de catre Ministerul Industriei si Resurselor si investitorul strategic selectat.
Pocesul de privatizare al societatii demarat in decembrie 2002, a ajuns astazi in stadiul livrarii studiului de fezabilitate de catre consultant Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie, in baza caruia va fi stabilita strategia de privatizare a societatii. Consultantul angajat sa evalueze compania si sa asiste statul roman in tranzactie este consortiul format din bancile de investitii Credit Suisse First Boston si ING Barings.
Banca Mondiala si Fondul Monetar International fac presiuni pentru respectarea programului convenit cu autoritatile romane, mai ales ca pe piata petroliera din Romania privatizarea Petrom are mai multe semnificatii.
In primul rand, piata petroliera nu este liberalizata ceea ce face ca pretul carburantilor la pompa sa fie sub cotatiile de pe piata internationala. Din aceasta cauza, in 2002, nu numai companiile multinationale de pe piata de distributie de carburanti precum Shell, MOL, Agip, OMV sau Lukoil, ci si Petrom au raportat pierderi pe segmentul de retail carburanti.
In al doilea rand, privatizarea Petrom este fara indoiala, potul cel mare pentru guvernul actual, care va proba nu numai obtinerea unei sume mari de bani din eventuala vanzare a unui pachet de actiuni, ci si buna credinta in atragerea unou puternici investitori straini.
In al treilea rand, venirea unui investitor puternic la Petrom ar putea da crea in zona un jucator regional de temut, iar pentru stat o sursa solida si constanta de venituri din taxe si impozite.
In acest moment, se prefigureaza trei variante de a privatiza compania, potrivit oficialilor OPSPI. Una ar fi vanzarea strategica, ce include si vanzarea unui pachet de actiuni combinata cu o majorare de capital, astfel incat sa se ofere in final investitorului strategic cel putin 51% din actiunile companiei. A doua varianta este lansarea unei oferte publice de actiuni pe pietele externe(IPO), iar a treia – o combinatie intre primele doua solutii, adica vanzare propriu-zisa si IPO.
Momentul de finalizare al privatizarii Petrom este inca departe, avind in vedere ca sunt necesare modificari ale legislatiei si mai sunt de parcurs multe etape precum fixarea strategiei de privatizare, publicarea anuntului de privatizare, depunerea ofertelor, etapa negocierilor si a selectarii unui investitor strategic, toate acestea trebuind bifate pana la 31 decembrie 2003.
Acum, o alta tema de meditatie propusa de consultant actionarului majoritar al companiei este cea a luarii unei decizii privind pastrarea sau nu de catre stat a unei actiuni de aur la Petrom.
Pana acum, privatizarea Petrom a starnit interes din partea unor grupuri petroliere puternice de pe piata internationala, Lukoil (Rusia) sau British Petroleum (Marea Britanie). In plus, de Petrom se intereseaza si OMV (Austria), MOL (Ungaria) sau grupul privat romanesc Rompetrol, precum si oameni de afaceri romani.
Analistii estimeaza valoarea de piata la aproximativ doua miliarde de dolari, in timp ce pe bursa, capitalizarea companiei este de circa 1,4 miliarde dolari, atinsa in ultima sedinta de tranzactionare la pretul de 1.240 lei pe actiune.
Ministerul Industriei si Resurselor detine un pachet de aproximativ 93% din capitalul social al Petrom, restul fiind listat pe bursa si aflat in posesia altor actionari precum Federatia Sindicatelor Libere Independente Petrom, condus de Liviu Luca, fondul american de investitii Broadhurst, SIF Oltenia sau Iulius Baer.
Previziunile pentru 2003 ale companiei indica realizarea unui profit net de 1.899 mld. lei (50,9 mil.dolari) la o cifra de afaceri de circa 75.000 mld. lei (2,01 mld.$), valori calculate la un curs mediu de 37.271 lei/dolar pentru acest an.

Rusii si nemtii sunt interesati de distributia de gaze
Liberalizarea pretului gazului natural este facuta intr-o masura mult mai mare decat in cazul electricitatii sau al benzinei, astfel incat interesul investitorilor pentru aceasta zona este ridicat.
Aceasta in pofida blocajului financiar in care cele doua distributii de gaz, Distrigaz-urile, sunt “performere”
Distrigaz Nord si Distrigaz Sud, care detin monopolul statului in domeniul distributiei de gaze, aveau la inceputul anului datorii de peste 250 mil.dolari.
Mult mai discreta decat privatizarea Petrom, cea a Distrigaz-urilor este insa la fel de importanta.
Consultantul pentru privatizarea Distrigaz Nord si Sud a fost anuntat oficial in urma cu o luna, fiind vorba despre consortiul format din banca de investitii Credit Suise First Boston si fondul de investitii Fondul Romano-American de Investitii.
Acesta, platit in baza unui fond PHARE de 2 mil. euro de catre Uniunea Europeana, va evalua societatile si va asista Ministerul Industriei si Resurselor in tranzactie.
Pana acum, pe langa bancile de investitii, fonduri de investitii, cabinete de avocatura gata sa acorde consultanta, s-au aratat dispuse sa participe la privatizare cea mai mare companie gaziera din lume – Gazprom (Rusia), companiile germane Wintershall, Ruhrgas si RWE, respectiv Gaz de France (Franta), Italgas (Italia), precum si grupul romanesc Grivco, condus de Dan Voiculescu.
Cei mai motivati par a fi rusii de la Gazprom, care sunt unica sursa a importurilor de gaze ale Romaniei, si companiile germane Wintershall si Ruhrgas, care au deja participatii in tara si sunt active in comertul de gaze cu romanii.
Wintershall este pe cale sa devina primul producator de gaze privat strain din Romania, si este furnizor a circa 80-85% din gazele de import prin intermediul Wirom Gas si WIEE Romania, societati controlate impreuna cu Gazprom.
Consultantul este acum in faza evaluarii societatilor si isi va prezenta raportul, urmand ca intregul proces de privatizare sa fie finalizat la 31 decembrie.
La cele doua distributii de gaze, vor putea detine pachete de actiuni de pana la 10% si salariatii, potrivit prevederilor legale in vigoare.
Cele doua distributii sunt prinse insa in blocajul financiar din sistem. Distrigaz Sud avea la inceputul anului de recuperat sume in valoare de 6.500 miliarde lei (195,2 milioane dolari) de la agenti economici, centrale termice locale, Termoelectrica si populatie.
Distrigaz Sud avea de platit la aceeasi data catre principalii furnizori de gaze naturale aproape 5.000 miliarde lei (150 milioane dolari), cea mai mare parte catre producatorul de gaze Romgaz Medias si Transgaz Medias, compania de transport.
Distrigaz Sud asigura distributia de gaze pentru 20 de judete din jumatatea de sud a tarii, cifra de afaceri estimata pentru anul trecut fiind de 400-425 milioane dolari.
Pe 2002, Distrigaz Nord a realizat o cifra de afaceri de circa 360 milioane dolari, fiind estimat un profit brut de 400 miliarde lei (12 mil.$). Distrigaz Nord avea la finele anului trecut datorii totale in valoare de 3.200 miliarde lei catre furnizorii sai de gaze – Romgaz Medias (3.000 mld. lei) si SNP Petrom (200 mld lei), si nu inregistreaza datorii catre bugetul de stat, potrivit oficialilor societatii.

Distributia de energie, cea mai avansata in privatizare
Privatizarea distributiei de electricitate, cea mai avansata la nivelul sistemului energetic, a inregistrat totusi si primele intarzieri in calendar. Primele doua filiale ale Electrica sunt asteptate sa intre in proprietate privata in luna august a acestui an.
Cea mai avansata faza de privatizare in sistemul energetic se inregistreaza in distributia de electricitate, unde cinci din opt filiale ale Electrica au un consultant pentru privatizare, iar doua dintre ele sunt in etapa investitorilor precalificati -Electrica Banat si Electrica Dobrogea.
O alta filiala inregistreaza insa primele intarzieri in calendarul de privatizare, respectiv Electrica Muntenia Sud. Firma de consultanta PricewaterhouseCoopers, consultantul angajat de statul roman pentru privatizarea filialei, avea la dispozitie cinci luni pentru activitatea diagnostic, care trebuia finalizata in luna aprilie.
In acest moment, Electrica discuta cu consultantul angajat o prelungire a acestei perioade de elaborare a raportului cu o luna-doua si acordarea mai multor sarcini consultantului, potrivit unor surse apropiate discutiilor. Ca urmare, privatizarea filialei, initial anuntata pentru noiembrie 2002, apoi iunie 2003, ar urma sa se produca dupa privatizarea filialelor Banat si Dobrogea, catre finele acestui an.
Pe piata au aparut deja primele comentarii ca aceasta prelungire, asupra careia par sa fie de acord Electrica, PricewaterhouseCoopers si Ministerul Industriilor este pusa pe seama lipsei de interes din partea concernului german RWE. Conducerea noua a grupului german nu planuieste achizitii in regiune in acest an, desi anul trecut fusese anuntat ca investitorul cu care va fi formata o societate mixta la Electrica Muntenia Sud.
Filiala Muntenia Sud este estimata de unii specialisti ca ar avea o valoare de piata de 200-250 milioane dolari.
Privatizarea distributiei de electricitate din Romania este estimata cu totul ca fiind o afacere de peste un miliard de dolari, in care s-au angajat firme de consultanta, banci de investitii sau cabinete de avocatura.
Primele filiale ce vor trece in maini private vor fi Electrica Banat si Dobrogea, aflate acum in faza investitorilor precalificati.
Pentru Banat s-au calificat mai departe Enel (Italia), Public Power Corporation (Grecia), EVN AG (Austria) si BKW FMB Energie AG (Elvetia), dintre ofertele depuse singurul candidat eliminat fiind consortiul ABB (Suedia)-Grivco(Romania), care nu a indeplinit criteriile cerute in anuntul de privatizare. Pentru Dobrogea, s-au calificat Enel, PPC si EVN AG. EVN AG este o firma austriaca, in care operatorul german EnBW detine direct 5%, iar indirect are o participatie de circa 20%.
Compania elvetiana BKW este perceputa de specialilti ca facand parte din familia de afaceri a grupului E.on
La privatizarea celor doua filiale au intrat in cursa pentru un pachet de pana la 10% si salariatii Electrica reprezentati de Asociatia Univers si Electrica Service.
Cedarea unui pachet de 51% a celor doua filiale catre un investitor strategic se va realiza prin vanzarea directa a 24,62% din capitalul social existent al fiecareia dintre filiale, combinata cu participarea investitorului la o majorare de capital social pana la atingerea participatiei de 51% din capitalul social majorat.
In domeniul producerii de energie, Termoelectrica s-a desprins la finele anului trecut in cinci filiale si se va incerca privatizarea acesteia, care este una dintre cele mai necompetitive entitati din sistem. Termoelectrica are un pret de producere mediu de 39 dolari pe MWh, cu mult peste Nuclearlectrica cu 21 dolari sau Hidroelectrica cu circa 13-15 dolari. adrian.mirsanu@zf.ro

Subiecte #energie#Hop#in#oldid24969#Privatizarea#ultimul