Banii lumii sunt tranzacționați în zilele noastre de codurile de computer din interiorul unor cutii negre aflate în clădiri extrem de bine păzite. Nici măcar experții care ne gestionează banii nu știu ce se întâmplă cu ei. Iar cei foarte puțini care cunosc ce se întâmplă cu ei nu vor spune niciodată, deoarece câștigă o avere ca să tacă.
Michael Lewis, jurnalist financiar născut în 1960, ne relatează în această carte o poveste controversată despre un grup de inadaptabili care a hotărât să dezvăluie lumii ce se întâmplă pe piețele bursiere.*)
„Cred că am început să scriu această carte când am auzit pentru prima oară povestea lui Sergey Aleynikov, programatorul rus care a lucrat pentru Goldman Sachs și care, în vara anului 2009, după ce și-a dat demisia, a fost arestat de FBI și acuzat de către Guvernul Statelor Unite că furase codul de computer al companiei. Mi s-a părut ciudat că după criza financiară, în care Goldman jucase un rol important, singurul angajat al băncii acuzat de o ilegalitate fusese cel care luase ceva ce aparținea băncii Goldman Sachs. Și mai ciudat mi s-a părut faptul că procurorii guvernului au susținut că rusul nu ar trebui să fie eliberat pe cauțiune, deoarece, odată ajuns pe mâini greșite, codul de computer al Goldman Sachs ar putea fi folosit pentru «manipularea pieței în moduri ilegale». (Să înțeleg că era în siguranță în mâinile băncii? Dacă cei de la Goldman Sachs erau capabili să manipuleze piața, oare nu puteau face acest lucru și băncile?) Dar, poate, cel mai ciudat aspect al acestui caz era găsirea unei explicații – din partea celor care încercau – pentru ceea ce făcuse rusul. Nu mă refer doar la ceea ce făcuse greșit: ci la ceea ce făcuse el. Vorbesc despre meseria lui. De obicei, era descris ca fiind «programator de tranzacționare ultrarapidă», însă aceasta nu era o explicație. Doar un termen pe care multă lume nu îl auzise până în vara anului 2009, nici măcar cei de pe Wall Street. Ce însemna tranzacționare ultrarapidă? De ce era atât de important codul care le permitea celor de la Goldman Sachs să facă tranzacționarea, încât aceștia au anunțat FBI-ul atunci când au descoperit că îl copiase un angajat? Dacă respectivul cod devenise brusc atât de incredibil de valoros și de periculos pentru piețele financiare, cum se făcea că un rus, care lucra pentru Goldman Sachs de doar doi ani, reușise să intre în posesia lui?
La un moment dat, am căutat pe cineva care putea să-mi răspundă la aceste întrebări. Căutarea mea s-a încheiat într-o încăpere care dădea înspre World Trade Center, către One Liberty Plaza. În această încăpere s-au adunat câțiva oameni șocant de bine informați, din toate colțurile Wall Street-ului – bănci mari, cele mai importante burse și firme care se ocupă cu tranzacționarea ultrarapidă. Mulți dintre aceștia demisionaseră din funcțiile lor bine plătite pentru a declara război Wall Street-ului, ceea ce însemna, printre altele, a lupta împotriva a ceea ce trebuia să creeze programatorul rus atunci când fusese angajat de către Goldman Sachs. În timpul discuțiilor, aceștia deveniseră experți în întrebările la care eu căutam răspunsuri, precum și în altele care nici nu îmi trecuseră prin minte. Acestea s-au dovedit a fi mult mai interesante decât mă așteptasem eu.
La început, nu am fost prea interesat de piața bursieră – deși, ca majoritatea oamenilor, îmi place să văd cum explodează și se prăbușește. Când s-a prăbușit în 19 octombrie 1987, mă aflam la cel de-al patruzecilea etaj al One New York Plaza, unde era departamentul de vânzări și tranzacții bursiere ale angajatorului meu de atunci, Salomon Brothers. A fost interesant. Dacă mai aveai nevoie de vreo dovadă că nici măcar cei privilegiați de pe Wall Street nu aveau habar ce avea să se întâmple în continuare acolo, aceasta era. La un moment dat mergea totul ca pe roate, iar în clipa următoare valoarea întregii piețe bursiere a Statelor Unite scădea cu 22.61 procente, fără să cunoască nimeni motivul. În timpul prăbușirii, unii brokeri de pe Wall Street, ca să îi evite pe clienții lor care voiau să vândă acțiuni, au refuzat, pur și simplu, să răspundă la telefon. Nu era prima oară când cei de pe Wall Street se discreditaseră, însă, de astă dată, autoritățile au intervenit și au schimbat regulile – înlesnind introducerea computerelor care să preia sarcinile acestor oameni imperfecți. Prăbușirea bursei din 1987 a inițiat un proces tehnologic – timid la început, dar care a devenit din ce în ce mai puternic de-a lungul anilor – care a dus la înlocuirea oamenilor de către computere.
În ultimul deceniu, piețele financiare s-au schimbat foarte repede, astfel încât imaginea noastră mentală nu mai este o reprezentare fidelă a acestora. Pun rămășag că imaginea pe care cei mai mulți oameni o au despre aceste piețe este în continuare aceea pe care au avut-o dintotdeauna. Aceasta include o bandă de telegraf care rulează în josul unui ecran de televizor, iar masculii-alfa, îmbrăcați în jachete de diferite culori, stau în ringul bursier, strigând unul la celălalt. Imaginea aceea este demodată; lumea pe care o descrie nu mai există. Din 2007, în ringul bursier nu se mai agită tipi cu ceafa lată, îmbrăcați în jachete de diferite culori; sau dacă se mai află acolo, sunt inutili. Au mai rămas câțiva oameni care activează la etajul unde își are sediul New York Stock Exchange sau la alte burse din Chicago, însă nu mai au nicio influență asupra pieței financiare sau privilegiul de a ști ce se întâmplă în interiorul acestor piețe. Piața bursieră din Statele Unite își desfășoară acum tranzacțiile în interiorul cutiilor negre, în clădiri extrem de securizate din New Jersey și Chicago. E greu de spus ce se întâmplă în interiorul acestor cutii negre – banda de telegraf care rulează în josul ecranului surprinde doar o fracțiune activitatea de pe piețele bursiere. Relatările publice referitoare la ceea ce se întâmplă în interiorul cutiilor negre sunt vagi și nu prezintă fiabilitate – nici măcar un expert nu poate spune ce se desfășoară exact în interiorul lor, sau când anume, sau de ce. Investitorul obișnuit nu are nici cea mai mică speranță, firește, de a primi și puținele informații de care are nevoie. Se loghează în contul său TD Ameritrade, sau E*Trade, sau Schwab, introduce simbolul bursier al unei burse, apoi face clic pe iconița pentru „Cumpără”: Și-apoi? Ar putea crede că știe ce se întâmplă după ce apasă pe acest buton al tastaturii computerului său, dar nu știe, credeți-mă. Dacă ar ști, s-ar gândi de două ori înainte să facă lucrul ăsta.
Lumea se agață de vechea imagine a bursei de valori, pentru că este reconfortant; pentru că este atât de greu să înțelegi cu ce a fost înlocuită și pentru că cei care ar putea să-ți dea lămuriri nu au niciun interes să le ofere. Această carte este o încercare de a crea acea imagine, alcătuită din mai multe imagini mai mici care prezintă Wall Street-ul de după criză; o altă ingeniozitate financiară; computere programate să se comporte imparțial așa cum programatorul nu s-ar comporta el însuși; oamenii care vin pe Wall Street cu o idee deja formată despre pulsul locului doar ca să descopere că el pulsează oarecum diferit de cum își imaginaseră ei. Unul dintre acești oameni – un canadian, culmea – se află în centrul imaginii și potrivește celelalte imagini mai mici, formând un întreg coerent. Determinarea lui de a deschide o fereastră către lumea financiară americană și de a arăta lumii în ce s-a transformat îmi taie și acum respirația.
La fel și programatorul de tranzacționare ultrarapidă de la Goldman, care a fost arestat pentru că furase codul de computer. Când lucra pentru Goldman Sachs, Sergey Aleynikov își avea biroul la cel de-al patruzeci și doilea etaj al One New York Plaza, departamentul de tranzacționare al fostei companii Salomon Brothers, cu două etaje deasupra locului de unde privisem odinioară cum se prăbușea piața bursieră. Nu fusese mai interesat decât mine să rămână în acea clădire, astfel încât, în vara anului 2009, a plecat să-și caute norocul în altă parte. În data de 3 iulie 2009 se afla la bordul avionului care zbura de la Chicago la Newark, New Jersey, fără să aibă idee care era locul lui în lume. Nu avea de unde să știe ce avea să îl aștepte la aterizare. Nici nu bănuia cât de mare devenise miza în jocul financiar pe care Goldman Sachs îl juca astfel cu ajutorul lui.”
O carte care se citește cu respirația tăiată de oricine, specialist în finanțe sau om obișnuit. Nu veți crede până nu veți citi!
*) Michael Lewis – Asalt pe Wall Street. Brokerii Alpha. Editura RAO. Traducere de Cristina Mihaela Tripon prin Lingua Conexion