Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș
O tranziție mai lungă decât veacul.România după Ceaușescu
Editura Curtea veche
Volumul “O tranziție mai lungă decât veacul. România după Ceaușescu” consemnează aspecte “vitale pentru destinul culturii politice democratice din România și din Europa de Est” (Vladimir Tismăneanu) și devine o pledoarie pentru o societate care să învețe din greșelile trecutului. “Față de toate prostiile care s-au debitat în ultimii ani despre intelectualii publici, acest volum ar trebui să fie o punere în gardă și un antidot: punere în gardă împotriva falsității acuzațiilor, antidot la reaua-credință prin care au devenit plauzibile. Oamenii care vorbesc în această carte sunt orice, numai niște minți supuse, nu. (…) Percutanta carte scrisă de Vladimir Tismăneanu și Mircea Mihăieș la două mâini este martorul de neocolit al modului în care societatea românească a așteptat, timp de douăzeci de ani, să obosească nedreptatea: a firii și a netrebniciilor proprii”. (Horia-Roman Patapievici)
Vladimir Tismăneanu este profesor de Științe Politice la Universitatea Maryland, directorul Centrului de Studii Post-Comuniste al acestei universități, președinte al Consiliului Științific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Este autorul a numeroase cărți, printre care Arheologia terorii, Irepetabilul trecut, Naufragiul Utopiei, Stalinism pentru eternitate: O istorie politică a comunismului românesc, Anatomia resentimentului. În anul 2006, a fost președintele Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
Mircea Mihăieș este profesor de studii americane și britanice la Universitatea de Vest din Timișoara, redactor-șef al revistei Orizont și viceșpreședinte al Institutului Cultural Român. Dintre volume publicate, amintim De veghe în oglindă (1989), Masca de fiere (2000), Atlanticul imaginar (2002), Scutul lui Perseu (2003), Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizică detectivului Marlowe (2008), Despre doliu. Un an din viața lui Leon W. (2009).
Victor Roșca
Experimentul Târgșor – începutul represiunii comuniste
Editura Curtea veche
“Am scris această carte – spune Victor Roșca – ca pe un omagiu adus generației de adolescenți, elevi de liceu, care au avut curajul să se opună dictaturii comuniste și să refuze colaborarea cu diavolul, atunci când cea mai mare parte a populației se supunea cuminte, cedând în fața forței brutale. Am surprins aici aventurile lor carcerale, în momente de viață și de moarte. Unele fragmente sunt amuzante, altele nu sunt în stare să vă facă să visați. Fără să simțiți, sunteți purtat prin multiple hăuri ale urii umane, unde riscul de a vă cutremura este real.”
Victor Roșca este unul dintre oamenii ce au înfruntat cu mult curaj nedreptățile comuniste, pedepsite de un regim obtuz cu ani întregi de închisoare politică. Totul a început în anul 1948 cu arestarea sa chiar în timpul examenului de bacalaureat, Victor Roșca fiind liderul unui grup de elevi de la Liceul “Radu Negru” din Făgăraș care se manifestase împotriva instalării regimului comunist. Pedeapsa a fost executată în Penitenciarul Târgșor, iar detenția i-a fost prelungită în penitenciarele din Brașov, Jilava, Ploiești. Nedreptățile au continuat cu un “accident” de camion, ca urmare a refuzului de a colabora cu Securitatea, exmatricularea de la facultate, arestarea pentru manifestări legate de Revoluția din Ungaria, muncă în lagărele din Balta Brăilei și nenumărate șicane din partea autorităților. În 1988, a reușit să plece împreună cu soția în vizită la una dintre fete, în Canada, unde s-a decis să ceară azil politic și unde trăiește și astăzi. Victor Roșca este întemeietorul și redactorul-șef al revistei literare Candela de Montréal, pe care o editează la Montréal, Canada, din anul 1997. A publicat Moara lui Kalusek – Începutul represiunii comuniste, apărută la editura Curtea Veche în 2007.