Un bancher care s-a obisnuit pe cai mari

Una din cele mai urate dispute care au tinut anul trecut paginile financiare ale ziarelor braziliene a opus doi fosti membri ai aceleiasi familii: un ex-socru si un ex-ginere. Fostul socru era bancherul Aloysio de Andrade Faria, unul din cei sapte miliardari in dolari din Brazilia (revista Forbes ii estimeaza in prezent averea la 2,8 miliarde de dolari), iar fostul ginere era Carlos Nascimento, sef peste cele mai multe din afacerile nefinanciare ale lui Faria: reteaua hoteliera Transamerica, cel mai mare producator de ulei de palmier din tara – Agropalma, compania de constructii Casa&Construcao, agentia de turism Fly One, fabricile de inghetata Sorbetes Premium La Basque si firma de imbuteliere a apelor minerale Aguas da Prata. Dupa ce a lucrat timp de 20 de ani in imperiul de afaceri al lui Faria, Nascimento a fost demis de acesta din functia de director executiv al acestor companii, pe motiv de incompetenta. Mai mult, Faria si-a trimis oamenii sa dea buzna in birourile lui Nascimento, ca sa stranga dovezi pentru acuzatii. Nascimento a inaintat plangere la politie, sustinand ca respectivii au devastat birourile si au sustras nu numai documente de afaceri, dar si corespondenta personala dintre el si fostul sau soceru, adunata cu grija in fisete timp de 20 de ani. La momentul descinderii oamenilor lui Faria, Nascimento ii intentase deja proces acestuia, afirmand ca a fost demis nu pentru incompetenta, ci pur si simplu ca razbunare pentru ca divortase de mult mai tanara sa sotie Lucia, una din cele cinci fiice ale lui Faria. Ex-ginerele a solicitat in justitie sa-i fie acordata pentru disponibilizare o compensatie de 200 milioane de reali brazilieni (circa 92 milioane de dolari), considerand ridicola compensatia de 1,9 milioane de reali care i-a fost oferita de Faria. In replica, avocatii lui Faria au afirmat ca suma de 1,9 milioane reprezinta de fapt o eroare de calcul, care va fi remediata printr-un alt pachet, de 30 de milioane de reali – oricum mult sub pretentiile lui Nascimento. Si lupta in justitie a continuat, avand toate sansele sa dureze si in 2003.
Aloysio de Andrade Faria, bancherul care n-a ezitat sa-si concedieze fostul ginere dupa ce acesta a lucrat doua decenii pentru el a implinit anul acesta 82 de ani, fara a-si fi pierdut insa nici din energie, nici din spiritul de aventura si, daca ar fi sa ne luam dupa respectivul ex-ginere, nici din rautate. E drept ca acum e de gasit mai mult pe la fermele lui cu cai pursange arabi si vaci Holstein decat la sediul din Sao Paulo al conglomeratului financiar Grupo Alfa, cea mai importanta din afacerile sale. Dar n-are de gand sa lase din mana sefia grupului – cel putin pana ce isi va gasi un succesor la fel de capabil ca el. Caci, din cele cinci fiice ale lui Faria, numai una lucreaza impreuna cu tatal – si nu in Grupo Alfa, ci in fabricile de inghetata ale familiei.
Despre stilul de business al lui Faria vorbeste cel mai bine chiar sediul Grupo Alfa: auster, cu doar trei etaje, cu birouri mici si fara umbra de lux; la intrare, pe o placa de metal sta scris sloganul grupului – o reflectie pe marginea cunoscutei devize “Ordem e progreso” de pe stema nationala a Braziliei: “Ordine si progres. Ordinea fara progres e inutila. Progresul fara ordine e fals”.
Aerul usor cazon degajat de toate acestea nu e inselator. Faria a fost toata viata un sef absolut, adeptul unui management ultracentralist, si un intreprinzator dur, gata de multe ca sa fie primul in domeniul lui, dar gata de orice ca sa se asigure ca nu e inselat. Tranzactia vietii lui, care l-a propulsat in randul miliardarilor si l-a adus in atentia presei financiare occidentale, a fost, acum patru ani, vanzarea catre grupul financiar olandez ABN Amro a bancii familiei Faria, Banco Real, pentru 2,1 miliarde de dolari. La acea vreme, a fost cea mai mare tranzactie a unei companii private din America Latina. Si totusi, chiar dupa ce termenii vanzarii fusesera definitivati, Faria s-a razgandit si a decis sa lase balta totul, pentru ca si-a adus aminte de o alta afacere a sa cu ABN Amro, din urma cu multi ani, care nu se sfarsise prea bine pentru el. L-au convins sa nu renunte reprezentantii Ernst&Young, cei ce asigurasera consultanta pentru vanzarea Banco Real.
Presa braziliana scrie ca, de fapt, ceea ce l-a convins a fost pretul – cel oferit de ABN Amro era net superior celorlalte oferte primite – dar si faptul ca Faria nu a dorit ca banca sa, a patra ca marime din Brazilia, sa incapa vreodata pe mainile concurentilor sai brazilieni. In acest scop, Faria a reusit, prin relatiile sale personale cu oameni din cercurile puterii, sa determine Banca Centrala a Braziliei sa aprobe vanzarea Banco Real catre grupul olandez, desi legislatia in vigoare in 1998 interzicea vanzarea catre straini a unei banci braziliene, cu exceptia cazurilor de faliment si a celor cand tranzactia era considerata de interes national. Nu e de mirare ca mai toti bancherii din tara au protestat fata de decizia bancii centrale, fara  vreun folos insa. 

Pentru ce poti renunta la gastroenterologie
Aloysio de Andrade Faria s-a nascut in 1920 la Belo Horizonte. Cinci ani mai tarziu, tatal sau, Clemente Soares Faria, a infiintat impreuna cu cativa asociati o cooperativa de credit destinata societatilor miniere din regiune. Cooperativa s-a dezvoltat repede, transformandu-se in Banco da Lavoura de Minas Gerais. In 1945, ca sa castige clientela din randul unor intreprinzatori cu mai multe posibilitati decat patronii de mine si de ferme, a transferat sediul bancii de la Belo Horizonte la Sao Paulo. In cativa ani, afacerea lui Clemente Soares a ajuns a cincea mare banca din Brazilia.
In loc sa urmeze insa o cariera in afacerea tatalui sau, Aloysio a preferat sa studieze medicina la Universidad Federal din Minas Gerais, absolvind in 1944, dupa care a facut studii postuniversitare in SUA, la Nortwestern University din Chicago. Intors in Brazilia, si-a infiintat propriul cabinet, unde a petrecut doi ani lucrand ca medic gastroenterolog. Moartea tatalui sau, in 1948, l-a adus insa aproape cu forta in postura de a prelua Banco da Lavoura. A incercat un timp sa lucreze dimineata la cabinet si seara la banca, dar n-a reusit; datoria filiala si perspectiva noua de a conduce o banca au fost mai puternice si Aloysio a renuntat la medicina.
Prima decizie in calitate de sef al bancii a fost aceea de a-i schimba numele din Banco da Lavoura, nume mai potrivit pentru afaceri rurale si provinciale, in Banco Real, ceea ce a contribuit la repozitionarea institutiei pe piata.
In anii ’40 si ’50, banca a finantat proiecte mari: constructia portului Vitoria, la Espiritu Santo, exproprierea in interes public a terenurilor unde avea sa se construiasca noua capitala Brasilia. In 1964, Faria a deschis prima filiala din strainatate, la New York – prima filiala externa a unei banci braziliene. Ideile lui Faria au innoit si cultura de companie in bancile din tara: a fost primul care a inceput sa ofere cadouri de Craciun angajatilor si primul care a organizat cursuri de pregatire a acestora.

Nu la dinti trebuie cautat calul
Cariera de bancher a lui Faria n-a luat sfarsit o data cu vanzarea Banco Real. In 1998, imediat dupa incheierea tranzactiei, a infiintat o noua banca, Banco Alfa de Inversiones (Banca Alfa pentru Investitii), cu cinci sucursale. In cativa ani, banca a devenit nucleul grupului financiar Alfa, care si-a adaugat pe rand o societate de valori mobiliare, una de leasing si una de servicii financiare diverse.
Mai departe, Faria n-a facut decat sa-si extinda aria afacerilor, investind in cele mai neasteptate domenii. Are o retea de hoteluri, una de posturi de radio, o firma de ape minerale, una de dulciuri, o retea de posturi de radio, o firma de tichete de masa, ferme agricole, o fabrica de ulei de palmier, un teatru (Teatro Alfa din Sao Paulo), ba chiar si un portal Internet de turism (www.passaportebrasil.com.br), in care a investit acum doi ani 15 milioane de dolari, desi sustine si acum ca nu intelege nimic din Internet.
N-a mai avut contacte cu medicina decat prin sponsorizarile generoase pe care le-a oferit spitalelor din tara si prin faptul ca a deschis in cadrul Grupului Alfa un institut de gastroenterologie (Instituto Alfa). Nu trebuie sa se inteleaga insa ca filantropia l-a facut monden; Faria se fereste cat poate sa apara in public, nu da interviuri si prefera s-o trimita pe sotia sa la spectacolele sau reuniunile unde e invitat. Singurele iesiri in public pe care le suporta sunt expozitiile de cai, unde merge ca sa vanda si sa cumpere cai pursange arabi.
Aloysio Faria este un fan al acestei rase de cai inca din 1964, cand a cumparat din SUA primii cai pursange arabi si a devenit membru fondator al Asociatiei Braziliene a Crescatorilor de Cai Pursange Arabi. El a fost cel ce a reusit sa obtina primul exemplare de rasa pura in Brazilia si a furnizat o multime de campioni nationali; de zeci de ani incoace, prefixul AF (Alfa) inaintea numelui unui cal brazilian e o garantie a puritatii rasei.
Si azi mai calatoreste pana in Texas ca sa cumpere cate un manz; nu se intoarce inapoi niciodata cu mainile goale, oricat de mare ar fi pretul calului. Cat priveste alegerea cailor, Faria afirma ca s-a bazat mereu, la fel ca in afaceri, pe instinct si pe noroc: “In general, oamenii nu izbutesc atunci cand cauta cu orice pret sa izbuteasca; exista intotdeauna o mare doza de intuitie si de noroc”.