Dimitrie Ghika-Comănești
O espediție română în Africa
Editura Polirom
Biblioteca Memoria. Jurnale, autobiografii, amintiri. Prefață de Mircea Anghelescu.
„Povestirea călătoriei lui Dimitrie Ghika în Africa Orientală nu depășește întru nimic dimensiunile sau rezultatele unei reușite expediții de vânătoare și de observații etnologice din acea vreme, dar exprimă un potențial și o disponibilitate remarcabile pentru o țară mică și o cultură încă tânără; și, desigur, o calitate deosebită, intelectuală și morală, a unei familii care a dat vieții noastre culturale și politice mai mulți descendenți de valoare.” (Mircea Anghelescu)
Pe 3 octombrie 1895, boierul moldovean Dimitrie Ghika-Comănești și fiul său Nicolae plecau de la Trieste într-o expediție în Africa Orientală. Își propuseseră să vâneze animale sălbatice și să se întoarcă acasă cu trofee, dar și să adune informații științifice despre regiuni mai puțin explorate până la acea vreme.
Întreaga expediție a fost plănuită și finanțată de cei doi boieri, care în prealabil s-au documentat la Londra, luând lecții de botanică, zoologie și cartografie. În aventura lor africană, care avea să dureze patru luni, Dimitrie și Nicolae Ghika au fost însoțiți de o caravană formată din 59 de oameni, 72 de cămile, patru cai, doi catâri abisinieni și 15 oi. Pe parcurs, au inventariat fauna și flora, au făcut observații meteorologice și hidrologice și au cartografiat terenul.
La întoarcere au prezentat rezultatele expediției la importante societăți științifice din Europa, între care și Royal Geographical Society din Londra, și au scris două cărți – tatăl, pe cea de față, în română, care insistă asupra peripețiilor călătoriei și vânătorii și care conține o hartă și numeroase fotografii făcute în timpul expediției, iar fiul, o carte în franceză, ce a circulat în străinătate în epocă.
Dimitrie Ghika-Comănești (1839-1923) este descendentul unei familii ilustre, care a dat, începând cu secolul al XVII-lea, mai mulți domni ai Moldovei și Țării Românești. Și-a luat doctoratul în drept la Berlin, a fost magistrat și deputat. Pasionat de vânătoare și de natură, a devenit membru al Societății Române Regale de Geografie. A călătorit mult în România și în străinătate, cea mai cunoscută călătorie a sa rămânând cea întreprinsă împreună cu fiul său Nicolae în Cornul Africii, în urma căreia a scris O espediție română în Africa.