Raiffeisen Bank a avut în trimestrul I al acestui an cheltuieli de 27 mil. euro cu provizioanele pentru riscul de credit, în creștere cu aproape 70% față de costul din aceeași perioadă a anului trecut, majorarea venind după decizia băncii de a proviziona expunerea față de un client corporate.
De mai multe trimestre, costul cu provizioanele staționa la 16 – 18 mil. euro.
“Provizioanele pentru credite sunt mai mari ca urmare a provizionării pentru un client corporate. Excluzând acest impact, provizioanele sunt la același nivel ca în primul trimestru din 2011, demonstrând stabilitatea calității portofoliului de credite. Continuăm să fim prudenți și atenți la modul cum abordăm riscurile”, a explicat pentru ZF Bogdan Popa, director executiv pe controlling & accounting la Raiffeisen Bank.
Recesiunea prelungită sau eșecul unor încercări de a restructura creditele unor clienți mari continuă să provoace surprize negative în portofoliile de credite ale băncilor, chiar dacă bancherii anticipaseră încă de anul trecut o stabilizare a costului riscului.
La sfârșitul trimestrului I austriecii de la Raiffeisen au înregistrat pe portofoliul din România o pondere a creditelor neperformante de 9,9%, cu peste un punct procentual peste nivelul de acum un an, însă în continuare mult sub media pieței.
Creșterea costului riscului a fost însă absorbită de creșterea solidă a veniturilor, care a asigurat obținerea unui profit net de 31 mil. euro, aproape dublu față de cel din urmă cu un an. Venitul operațional
s-a ridicat la 119 mil. euro, în creștere cu 11% față de primul trimestru din 2011.
“Veniturile au fost susținute de un rezultat foarte bun în activitatea de trezorerie (venituri din titluri) și de creșterea cu peste 8% a veniturilor din activitatea de bază – credite, depozite, tranzacții bancare”, a explicat CFO-ul Raiffeisen.
Cât privește saltul de 35% înregistrat de veniturile nete din dobânzi, Popa spune că acesta a fost generat în principal de reclasificarea unor comisioane aferente creditelor ca și venituri din dobânzi, ca urmare a modificărilor impuse de trecerea sistemului bancar la IFRS. Astfel, venitul net din taxe și comisioane pe T1 s-a ridicat la 33 mil. euro, în scădere cu 27%.
Raiffeisen a încheiat trimestrul I cu un portofoliu de credite de 4,3 mld. euro, în scădere cu 2% față de nivelul de la sfârșitul lui 2011, dar cu peste 3% mai mult comparativ cu primul trimestru al anului trecut. La depozite, austriecii au consemnat o creștere solidă de 13% față de T1 2011, până la 3,87 mld. euro, chiar dacă față de decembrie apare o ușoară scădere.
“Variația soldurilor de credite și depozite față de finalul anului 2011 este normală pentru primul trimestru și a fost determinată de factori sezonieri – utilizări de overdrafturi, plăți la buget – sau de rambursări de credite și vânzări de creanțe neperformante”, explică Bogdan Popa.
Pe partea de cheltuieli operaționale banca a reușit o scădere de peste 8% față de trimestrul IV din 2011, în condițiile restrângerii rețelei teritoriale cu 11 unități, până la 540, și ale reducerii personalului cu 150 de oameni, până la 5.880.
Raiffeisen International a pregătit un buffer de urgență de 25 mld. euro
Europa se află sub amenințarea unei veri fierbinți dacă situația din Grecia se deteriorează dramatic, iar pentru a se proteja de turbulențele extreme care ar putea apărea pe piață și ar afecta în particular subsidiarele din Europa de Est, grupul Raiffeisen a constituit o rezervă de lichidități de 25 mld. euro, afirmă Herbert Stepic (foto1), CEO al Raiffeisen Bank International – banca-mamă a Raiffeisen Bank România.
Banii au fost strânși pe parcursul ultimelor 18 luni și ar urma să fie folosiți pentru situații de urgență. Influentul bancher austriac vede șanse 50/50 ca Grecia să iasă, respectiv să rămână în zona euro, însă dincolo de toate scenariile, el speră că exitul nu se va produce până la urmă, chiar dacă o asemenea eventualitate poate fi privită într-o manieră ceva mai relaxată decât acum doi ani, când ar fi produs un șoc extrem de puternic.
“Relaxarea” s-ar baza pe faptul că între timp au fost create instrumente precum Fondul European de Stabilitatea Financiară și Mecanismul European de Stabilitate, în timp ce BCE poate recurge la noi finanțări pe trei ani pentru bănci sau la achiziții de bonduri suverane.
Stepic spune că riscul cel mai mare la adresa băncilor ar fi propagarea unei unde de neîncredere la nivelul deponenților, situație în care în mod automat clienții vin și spun: “Vreau să-mi văd banii”.