Vechea Europa si Noua Europa. Delimitarea adusa in discutie de seful Pentagonului, Donald Rumsfeld, la inceputul anului, in preajma izbucnirii razboiului din Irak a pus batranul continent pe jar.
Magulita, “noua Europa” a jubilat. “Vechea Europa” si-a stapanit cu greu nervii. Spusele lui Rumsfeld au prins in capcana ambele tabere. Desi au trecut sase luni de atunci impartirea facuta de seful Pentagonului starneste inca reactii si este intoarsa pe toate fetele. Ceea ce parea a fi o vorba spusa la nervi pare sa devina, daca nu un concept in politica europeana cel putin o moda.
Nastase: de fapt Europa Unita
Nu mai departe decat acum doua zile, premierul roman Adrian Nastase a trebuit sa raspunda, intrebat de BBC, daca este de acord cu o astfel de impartire. Cu lectia invatata, Nastase a raspuns ca prefera sa vorbeasca despre “Europa unita”. Istoricii sau politicienii romani au si ei parerile impartite, in functie de unghiul din care privesc aceasta problema: istoric sau politic.
Declaratia lui Rumsfeld a fost nu atat o incurajare pentru tarile din Est cat o razbunare fata de opozitia Frantei si Germaniei – motorul european considerat de Rumsfeld vechea Europa – fata de razboiul din Irak, pe care cele 10 tari candidate la integrarea in UE il sustinusera intr-o scrisoare comuna. Potrivit sefului Pentagonului, o data cu unificarea continentului, centrul de greutate al Europei se muta spre Est, iar pozitia Frantei si Germaniei nu va mai avea o relevanta atat de mare in politica europeana. Un atac direct din care lipseste, deliberat, cea mai mica urma de diplomatie. Printre incercarile timide de a nu nu largi prapastia intre europeni s-au strecurat rabuniri la violente si la fel de lipsite de diplomatie precum cele ale lui Rumsfeld. Cea mai dura a fost reactia presedintelui Frantei Jacques Chirac care a amenintat direct ca tarile candidate vor avea probleme cu Uniunea Europeana pentru sustinerea punctului de vedere american. In fapt, ceea ce observa Chirac era perfect adevarat: Afectiv, Estul european este mai legat de America dar interesele sale economice se afla in zona europeana.
Orgoliul vechii Europe
Lovit in orgoliul sau, Chirac s-a simtit asadar obligat sa afirme, in numele “vechii Europe” ca, in aceasta chestiune, tarile din Est si mai ales Romania si Bulgaria, aflate intr-o pozitie foarte delicata in negocierile de aderare “au pierdut o buna oportunitate de a tacea”. Apararea est europenilor, destul de timida dupa primul soc, a avut si ea argumentele ei. Pozitiei americane i se raliasera tari cu veche traditie europeana, Marea Britanie, Italia sau Spania.
O falsa dilema
Liderii din Est au au incercat si ei sa domoleasca supararea Vestului clamandu-si atasamentul fata de valorile Occidentale. tarile din Est “nu trebuie sa cada in capcana unei false dileme de loialitate, sa ierarhizeze sau sa separe valorile unei lumi in care s-au integrat sau se vor integra” declara, conciliant, ministrul roman de externe Mircea Geoana. Presedintele Ion Iliescu a simtit nevoia sa mearga chiar mai departe. El a afirmat ca de fapt vechea Europa este, de fapt Noua Europa intrucat pe vremea cand Estul era infloritor, in Vest era “barbarie.”
De fapt, trei Europe
Eseistul Horia Roman Patapievici afirma ca distinctia introdusa de Rumsfeld nu este lipsita de temei cu rezerva ca “nu exista o Europa noua si o Europa veche ci mai multe Europe”. Patapievici analizeaza impartirea Europei din punct de vedere al istoriei politice. “Prin decizia de a imparti imperiul Roman in Imperul Roman de Rasarit si cel de Apus s-au pus bazele a doua Europe, una greaca si una latina. In mileniul I Europa de limba greaca avea un ascendent (filosofic, teologic) asupra Apusului latin. Din acest punct de vedere Estul este mai vechi. La inceputul mileniului al II-lea Bizantul (vechea Europa din punct de vedere istoriei – n. red.) intra in declin iar Apusul se afirma”, spune eseistul. Lucrurile s-au schimbat o data cu modernitatea si in functie de modul in care Europa a acceptat noul, modernitatea. Incepand din a doua jumatate a mileniului al doilea, avea de-a face, potrivit lui Patapievici, cu Trei Europe: Europa Nordica (leganul modernitatii) Europa Centrala si de Vest care se moderniza, dar mai lent si vechea Europa (de limba greaca, devenita, cu timpul greco-slava), care se misca lent “in afara modernitatii”. In mare, lucrurile s-au pastrat cam la fel, in zilele. Avem de-a face cu o Europa unita: Nordul si Vestul, o Europa Centrala care se misca repede spre Vest (daca nu ar fi fost razboiul intre cele doua parti nu ar fi existat acum nici o diferenta) si Estul, din care facem parte, si care se misca foarte incet. “Este absolut clar ca exista o Europa noua si o Europa veche. Daca noul inseamna modern atunci Nord-Vestul este nou in timp ce Estul este vechi. Nu atat de veche cat invechit”, spune Papapievici.
Istoricul Adrian Cioroianu prefera sa citeasca dihotomia intr-o alta cheie. El afirma ca din punct de vedere istoric formula nu are acoperire efectiva. Ar fi mai degraba vorba de un concept politic: “Eu cred ca afirmatia s-a dorit un compliment facut tarilor din Europa de Est, nou intrate in sfera democratiei. Asadar, sintagma noua Europa are continut mai mult politic decat istoric si nu cred ca trebuie sa deranjeze pe cineva. Pentru Donald Rumsfeld, Europa inseamna un spatiu al valorilor democratice. Din acest punct de vedere cu siguranta si noi facem parte din noua generatie a democratiilor europene. Magulitoare pentru noi, formula era firesc sa deranjeze tari precum Franta si Germania, care au inteles mai curand ca fac parte dintr-o Europa nu veche ci invechita, cantonata in conceptii geo-politice diferite de cele ale Statelor Unite actuale”. iulian.anghel@zf.ro