Se numeste Claudiu Necsulescu, este din Constanta si are 38 de ani. Este de profesie inginer, dar din 1990 s-a ocupat cel mai mult cu comertul. In urma cu doi ani a cumparat societatea de stat Perla Tarnavei, firma in care nu se mai investise nici un leu de ani de zile, asa incat a ajuns un simplu morman de betoane.
Cu o investitie initiala de cateva milioane de dolari, Necsulescu a cumparat firma falimentara, a inceput retehnologizarea ei si inlocuirea culturilor distruse de vita-de-vie si de pomi.
La ora actuala, constanteanul se poate lauda ca a salvat intreaga podgorie a Tarnavelor cu renumitele vinuri de Jidvei, a dat de lucru la 1.200 de oameni si a sporit bugetul statului cu mai mult de 30 de miliarde de lei pe an, traduse in impozite si taxe virate la zi.
Dupa cumparare, fosta societate Perla Tarnavei SA s-a transformat in Jidvei SRL. Este situata pe Valea Tarnavei Mici, judetul Alba, la jumatatea drumului dintre Blaj si Tarnaveni, in arealul Podgoriei Tarnave, cea mai intinsa din Transilvania.
Firma mama a fost infiintata in anul 1949, ca unitate agricola cu profil viticol. De-a lungul deceniilor, vinurile produse la Jidvei au capatat faima internationala, fiind premiate la concursurile internationale de gen. Ultimii ani de comunism si primii opt de dupa Revolutie au fost insa fatali pentru societate.
Nu s-a mai investiti nici un ban in reparatii, in tehnologie, in intretinerea culturilor si plantarea golurilor, asa incat productia de vinuri a scazut la numai 1.200 de kilograme la hectar in 1998, anul cumpararii societatii.
Directorul tehnic al firmei, Vasile Orian, isi aminteste cu groaza cum toti cei 300 de angajati, la vremea aceea, traiau intr-un stres fara margini vazind ca totul de prabuseste in jurul lor.
“Aproape 200 de hectare de vie erau inghetate, pentru ca n-am avut bani pentru lucrarile specifice de ingropare a vitei. Merii erau aproape toti fara rod, tot din lipsa banilor pentru intretinerea culturilor.
Asta inseamna aproape jumatate din totalul culturilor existente in 1998 – 677 de hectare vita-de-vie si 220 de hectare de pomi fructiferi. Aproape nici un utilaj nu mai era in stare de functionare normala.
Din 1990 nici un gram de ingrasamant nu s-a pus pe sol, nu s-au infiintat culturi, nu s-au facut plantari in goluri. La stat nu s-au mai platit datoriile din 1990 decat intr-un procent nesemnificativ, nu s-au mai cumparat pesticide de ani de zile, salariile nu se luau la timp”.
Patronul firmei sustine ca situatia de la fata locului l-a cam speriat. “Am preconizat ca in primul an vom pierde 7-8 miliarde de lei. Am pierdut 14 miliarde si tot nu ne-am dat batuti”.
Investitorul constantean a dotat firma cu pompe de stropit moderne, un parc auto nou, tehnologie moderna de fabricatie, a inlocuit toate rezervoarele de depozitare a vinului, a achizitionat inca o linie de imbuteliere pe langa cele doua existente, pe care le-a modernizat.
Au fost infiintate culturi noi si au fost preluate pentru a fi exploatate si alte culturi aflate in dificultate, asa incat la ora actuala firma “lucreaza” mai mult de 2.000 de hectare.
De la circa 1.200 de kg la hectar s-a ajuns la o productie 7.600 de kg la hectar. Au fost angati inca 900 de oameni pe langa cei care au fost preluati la cumpararea firmei.
Societatea este compusa dintr-un complex de vinificatie, dotat cu crama Baltaciu, crama Jidvei si sectia de sampanizare Cetatea de Balta.
De pe urma exploatarii acestora au ajuns sa beneficieze si localitatile din jur, de la Jidvei la Blaj si chiar Alba Iulia, pentru ca investitiile s-au extins; patronul a investit in scoli, in biserici, a virat sume importante la bugetul local, asa incat comuna a ajuns printre cele mai bogate din tara, a dat bani pentru repararea drumurilor si restaurarea unor cladiri de patrimoniu.
De curand a cumparat castelul de la Cetatea de Balta, pe care urmeaza sa-l restaureze. Chiar si echipa de fotbal Unirea a avut de castigat, pentru ca Necsulescu a devenit principalul finantator al acesteia. Pana acum, societatea a virat la bugetul de stat peste 30 miliarde de lei.
Tatal lui Claudiu, Liviu Necsulescu, si el inginer reprofilat pe comert, povesteste destul de amuzat cum l-a invatat pe fiul sau sa fie un bun comerciant. Inca de la o varsta frageda, actualul patron a intrat in lumea precupetelor, a invatat sa cantareasca afacerile si sa castige bani.
“Noi am avut acasa tot ce ne-am dorit, pentru ca parintii mei au fost bogati. Cu toate acestea parintii ne-au trimis la munca. Eu am fost pasionat de comert, iar Claudiu a ajuns la fel, pentru ca l-am directionat spre aceasta meserie. La viata mea am facut de toate.
Am cultivat cu succes orez in Ialomita, am cultivat pepeni, am facut chiar si martisoare si am castigat fantastic de mult. Dar munceam. Asta este cheia succesului – munca.
Asa mi-am invatat fiul; i-am spus: sa nu furi de la nimeni nici un leu, sa muncesti si atunci vei castiga. ai el a avut tot ce si-a dorit, dar nu l-am ferit de straduinta. De mic mergea la piata cu pepeni si altele de vanzare”, spune tatal.
Mai mult de 35% din vinurile produse la Jidvei SRL merg la export in SUA, Japonia, Israel, Marea Britanie, Olanda sau Danemarca.
Cele mai apreciate vinuri sunt Feteasca regala, Feteasca alba, Traminer roz, Sauvignon Blanc (preferatul patronului), Pinot gris, Muscat Ottonel, Riesling italian, Chardonnay si vinul spumant.
Necsulescu parca ar fi de cand lumea in judetul Alba. Toata lumea il cunoaste si o multime de oameni apeleaza la darea sa de mana.
Ii ajuta, dar le spune tuturor ca ajutorul sau le rezolva problemele doar temporar si ca totul e sa aiba incredere in puterile lor ca sa reuseasca sa se ajute singuri. “Totul e sa stii ce vrei!”, spune constanteanul.
Doi asi din maneca Vincon Vrancea
Laurentiu Ispir
Cel mai mare producator de vinuri din Romania, Vincon Vrancea, vrea sa atace anul acesta piata si prin “scoaterea din maneca” a celor doi asi pe care compania nu i-a folosit de mult timp: vinurile din Beciul Domnesc si cea mai mare rezerva de coniac din Sud-Estul Europei.
Beciul Domnesc este unul dintre cele mai mari vestigii istorice din Romania, a fost construit de atefan cel Mare pentru a adaposti vinurile sale, iar ultima renovare dateaza din 1839 si a fost facuta de domnitorul Sturza.
Beciul si-a pastrat pana in prezent statutul de vinoteca, in el fiind depozitate 55.000 de sticle de vin si este cea mai mare mandrie a administratorilor Vincon. In plus, a fost declarat patrimoniu UNESCO, controlul asupra modificarilor care i se aduc fiind foarte strict.
“Conditiile de pastrare a vinurilor sunt ideale, pentru ca temperatura din interiorul beciului variaza foarte putin comparativ cu cea din exterior.
Foarte importanta este, insa, si piatra din care a fost construit, de tip ponce, cu pori, ceea ce este esential pentru o evolutie buna a calitatii vinului pastrat aici”, spune Georgel Costache, directorul tehnic la Vincon.
Specialistul din Focsani, care detine paternitatea celebrei Galbene de Odobesti, spune ca pana si panzele de paianjen, omniprezente pe rafturi si pereti, contribuie la o crestere a calitatii vinului. In Beciul Domnesc exista o serie de asemenea exemplare neatinse din 1962.
Cel mai vechi vin al beciului a fost imbuteliat in 1949 si este un Cabernet Sauvignon de Odobesti, din care au mai ramas de-a lungul timpului doar cinci sticle.
“Am pastrat aici cele mai bune vinuri pe care Vincon le-a produs in ultimii cincizeci de ani. O conditie esentiala pentru o evolutie buna a calitatii lor este folosirea dopurilor de pluta naturala, iar o varsta foarte inaintata a vinului nu este neaparat o conditie, varsta optima fiind undeva la 40-50 de ani”, afirma Costache.
Vincon va face anul acesta o miscare curajoasa pentru o piata a vinurilor inundata de falsuri si in care predomina produsele ieftine.
Va iesi pe piata cu cateva soiuri din Beciul Domnesc, decizia fiind luata atat pentru a testa maturitatea consumatorilor romani de vin, atat din punct de vedere al gusturilor, cat si al “buzunarului”.
“Vom scoate la vanzare o serie de vinuri din Beciul Domnesc: Aligote de Cotesti din 1971, Pinot Gris de Cotesti din 1967, Riesling de Panciu din 1958 si Sauvignon de Odobesti din 1967.
Facem asta pentru a pune la dispozitia amatorilor de vin niste soiuri de calitate, dar si pentru a le vedea, pur si simplu, pe raft, in scop promotional”, spune directorul tehnic al Vincon.
Pentru a personaliza cat mai mult sticlele in care vor fi scoase la vanzare cele patru soiuri de vinuri, compania pregateste un mod de prezentare nou, care va consta in prezenta unui sigiliu si a unei etichete tip pergament.
“Dorinta noastra este de a scoate pe piata in fiecare an cate trei-patru vinuri din cele depozitate in Beciul Domnesc”, declara Costache.
In afara de cele patru soiuri vechi, Vincon va iesi pe piata si cu sticle de Feteasca Neagra de Cotesti din 1997 si de Cabernet Sauvignon de Augsburg. “Vom scoate la vanzare aceste vinuri in special pentru zona Ardealului, de unde ne-au venit semnale de crestere a cererii pentru vinurile dulci.
In plus, vom lansa si un vin de exceptie, tipic pentru zona Odobesti, asa numita Francusa sau Mustoasa”, afirma Georgel Costache.
Celebrul stoc de coniac al Vincon a ajuns in prezent la un nivel de 2 milioane de litri, aceasta uriasa acumulare datorandu-se in mare parte dorintei companiei de a nu vinde pe o piata la fel de inundata de falsuri precum cea a vinurilor.
“Piata neagra a coniacului a luat o amploare extraordinara in ultimii ani, profitand de scaderea puterii de cumparare. Am evitat sa punem pe raft un coniac de foarte buna calitate ca al nostru alaturi de unul fals, dar cu aceeasi eticheta si la un pret mult mai scazut”, afirma Luchi Georgescu, manager si actionar majoritar al Vincon.
Cel mai tanar coniac din butoaiele depozitului are cinci ani, iar “liderii” de varsta au deja 42 de ani. In contabilitate, un litru din lichidul maroniu este inregistrat la o valoare de 20 de lei.
“O evaluare reala a valorii stocului se poate face daca asociem un pret de 10 $/litru pentru coniacul mai vechi de 10 ani si unul de 3-4$ pentru cel sub aceasta limita de varsta.
Cand vom stabili preturile care vor aparea pe raft se va tine cont de faptul ca, anual, datorita concentratiei mare de alcool, se evapora 110.000 de litri de coniac, care valoareaza cateva sute de mii de dolari”, afirma Luchi Georgescu.
Decizia de reincepere a comercializarii coniacului din stoc inseamna si ca romanii vor revedea in rafturile magazinelor doua marci emblematice pentru Vincon: Vrancea (VSOP 9) si Miorita. Vechimea lichidului din sticle va fi de 25, 20 si 15 ani.
Pe langa aceste miscari, in asteptarea verii, compania din Vrancea se gandeste sa incerce romanii cu o licoare de mare succes pe plajele din Vest: un fel de vin aromat si mult mai slab alcoolizat, servit la cutie, numai bun pentru terase si plimbari pe malul marii.