Această rubrică are drept scop să pună în lumină legăturile – indisolubile, socotesc eu – dintre domeniile spiritului. Până acum, am insistat asupra celei mai contestate și deformat percepute dintre aceste relații: cea dintre religie și știință. O recapitulare ar suna așa:
– din întreaga existență a speciei umane, religia și știința au fost separate – din motive politice și de orgolii – numai în ultimele cinci-șase secole;
– nu există contradicție între știință și niciuna dintre religii;
– nu există o contradicție de fond între creaționism și evoluționism;
– majoritatea marilor oameni de știință din prezent și din trecut cred(eau) în Dumnezeu;
– un număr tot mai mare de clerici se apropie de știință;
– la nivel mondial, reapropierea dintre știință și religie a căpătat dimensiunile unui fenomen.
Vom vorbi, pe viitor, despre relația dintre știință și artă, cea dintre artă și religie fiind mai puțin interesantă, pentru că… nu e contestată de nimeni!
Nu înainte, însă, de a aduce în discuție și alte domenii ale spiritului, în primul rând cel mai vitregit dintre toate, pentru că nu prea e luat în serios nici măcar de sine stătător, cu atât mai puțin ca parte a unui întreg, în relație cu celelalte părți: parapsihologia.
Pentru cei mai mulți dintre oameni, parapsihologia e ceva cu spiritism, fantome, Dosarele X, fiind înrudită cu magia și, prin aceasta, cu scamatoria, deci cu circul.
Cu toate acestea, dicționarele o definesc – corect și serios – drept “Ramură a psihologiei (Nota Bene!) care studiază fenomenele psihice paranormale care nu sunt încă explicate științific” sau “Parte a psihologiei care studiază fenomenele ce par a nu intra în ansamblul legilor normale din psihologia actuală”. De subliniat prudența decentă a încadrării: “nu sunt încă (s.m.) explicate științific”, respectiv “nu par a intra în…” În acest al doilea caz, raportarea se face la legile psihologiei, dar e evident că percepția extrasenzorială (PES), telepatia, levitația, clarviziunea, experiențele din preajma morții și cele extracorporale, ca să nu mai vorbim de ectoplasmă, “par a nu intra” nici în legile normale ale fizicii…
De subliniat, mai ales, că niciuna dintre definiții nu pune sub semnul întrebării existența, ci doar explicația acestor fenomene. Nici n-ar avea cum, căci există o cantitate uriașă de evenimente parapsihologice riguros documentate, multe dintre ele desfășurate sub strict control tehnico-științific. Cartea “Parapsihologia” a lui Radu Comănescu sau, mai recent, “Enciclopedia paranormalului”, elaborată sub coordonarea lui Rubert Matthews, sunt alcătuite aproape exclusiv din astfel de exemple, evitând legendele. În același timp, nu mai ține de mult de domeniul Dosarelor X faptul că polițiile statelor avansate tehnologic (paradoxal?) folosesc în mod curent clarvăzători.
Dacă e așa – și așa este – e cazul să reașezăm parapsihologia în locul care i se cuvine și pe care l-a ocupat (chiar dacă nu sub acest nume) secole de-a rândul, în ansamblul științelor dedicate spiritului. Erau vremurile în care un ilustru medic, fizician, teolog și filozof precum Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim, cu rezultate remarcabile în toate aceste domenii, nu găsea nimic rușinos în a se ocupa și de alchimie și astrologie. Iar faptul că, sub pseudonimul Paracelsus, noi îl identificăm cu un fel de pseudo-savant e vina noastră, nu a lui.
Dar vom vorbi pe îndelete aici despre parapsihologie. Va urma…