Liderii țărilor Occidentale se tem că în urma revoluției care a pus capăt regimului Mubarak, Egiptul ar putea avea soarta Iranului, care la finalul anilor ’70 a devenit republică islamică, scrie The New York Times.
Totuși cele două țări sunt diferite, revoluția din Egipt a fost o mișcare a tinerilor, a femeilor, a muncitorilor, a diversității și a religiei. Mișcarea religioasă islamică din Egipt este moderată, putând coabita alături de forțele politice laice.
Pe de altă parte, mișcarea islamistă din Egipt se află acum în fața unor mari provocări: demonstrarea relevanței și popularității sale în contextul unei țări care se va schimba din temelii în următoarea perioadă.
“Alegerea unui regim va fi dreptul poporului. Natura regimului va fi decisă de alegeri. Cred că egiptenii au ajuns la un consens asupra dorințelor lor și asupra modului în care acestea trebuie realizate”, spune Ali Abdel-Fattah, unul dintre liderii Frăției Musulmane, cea mai importantă grupare politică islamistă din Egipt.
Frăția Musulmană este una dintre cele mai vechi grupări islamiste din Orientul Mijlociu, fiind pentru mult timp cea mai organizată și puternică grupare de opoziție a regimului Mubarak. Totuși în Egiptul postrevoluționar, Frăția Musulmană va fi nevoită să își demonstreze viabilitatea în cadrul unui sistem democratic guvernat de lege și de alegeri libere.
“Este dreptul lor (Frăției Musulmane – n. red.) să participe la alegeri la fel cum este și al meu sau al oricui altcuiva din țara asta”, spune Amal Borham, una dintre protestatarele prezente în piața Tahrir din Cairo.