Austriacul Gerald Schweighofer este considerat “regele lemnului” după ce a investit 310 mil. euro în România, în principal în industria de prelucrare a lemnului, dar și în domenii precum agricultura, energia verde sau hotelurile.
El și-a început investițiile pe piața locală în urmă cu zece ani, dar în actuala perioadă de criză a ieșit de mai multe ori “la rampă” pentru a taxa instabilitatea de pe scena politică și schimbările legislative care i-au adus pierderi din afacerea cu energie regenerabilă.
Uitându-se în urmă, austriacul regretă lipsa unui instituții precum Agenția Română pentru Investiții Străine (ARIS), care putea oferi sprijin investitorilor care nu erau tocmai familiarizați cu mediul de afaceri local.
“Era mai ușor acum zece ani când am investit la Sebeș. Toată lumea susținea investițiile străine, iar ARIS ajuta foarte mult. Când aveai o problemă, cei de acolo aveau puterea să adune informații și să te ajute. Acum nu mai este nimeni care să facă lucrul acesta”, a spus omul de afaceri.
La finalul anului 2009, ARIS a fost absorbită de Centrul Român pentru Promovarea Comerțului, obiectivele de atragere a investițiilor străine fiind preluate de către Directia pentru Investiții Străine din cadrul centrului. Iar austriacul apreciază că renunțarea la ARIS creează mari probleme.
Pe piața locală omul de afaceri deține două fabrici de cherestea, una în Sebeș (Alba) și una în Rădăuți (Suceava), o fabrică de panouri Baco (panouri din lemn masiv folosite în industria mobilei) și una de panouri încleiate (pentru magazinele de tip do-it-yourself). El mai deține 15.000 de hectare de păduri, 5.000 de hectare de terenuri agricole, trei centrale de producție a energiei pe bază de biomasă, două la Sebeș și una la Rădăuți, cu o capacitate totală de 15-16 MW, dar și un hotel la Rădăuți. numai În România. Omul de afaceri austriac investește în industria lemnului numai în România, în timp ce afacerile din Austria se bazează pe real estate. Spre exemplu, acum are în construcție un hotel de 200 de camere la Viena.
Afacerile familiei Schweighofer au prins contur în 1956, când părinții lui Gerald Schweighofer au preluat managementul unui gater care avea trei angajați, dar treptat au crescut producția. În 1975 Gerald Schweighofer începe să se implice în afacerile familiei, iar în 1995 a achiziționat un gater în Republica Cehă. În 1998, compania deținută de familia Schweighofer a fuzionat cu o altă companie, Stora Enzo Timber, punând bazele celui de-al doilea jucător pe piața mondială a lemnului. Câțiva ani mai târziu, familia Schweighofer și-a vândut acțiunile către Stora Enzo, ieșind din business.
La începutul anilor 2000 au început să se concretizeze și afacerile familiei în România. Gerald Schweighofer spune că a decis să investească în România pentru că există un potențial uriaș în ceea ce privește pădurile, dar și forța de muncă este atractivă.
Prima investiție locală s-a finalizat în 2003, când a deschis fabrica de cherestea de la Sebeș în urma unei investiții de 100 de milioane de euro, unitatea de producție întinzându-se pe o suprafață de 35 de hectare.
Cinci ani mai târziu a ajuns la final cu o investiție de 115 milioane de euro într-o altă fabrică de cherestea plasată însă la Rădăuți. Aceste două fabrici sunt cele mai mari pe care le deține în România.
Despre piața lemnului
La nivelul economiei mondiale, omul de afaceri se așteaptă ca evoluția crizei să fie în W, astfel că după o ușoară revenire în 2010, anul 2011 să urmeze trendul din 2009, adică să fie de scădere economică.
“Am avut o criză teribilă anul trecut, însă acum este mai bine pentru că am avut exporturi în Japonia, Orientul Mijlociu sau Africa de Nord. În 2011 nu mă aștept să fie la fel de bine”, a spus Gerald Schweighofer.
El a explicat faptul că anul trecut a existat la nivelul Europei un deficit de materie primă pentru industria lemnului, deoarece pe fondul crizei proprietarii de păduri au redus producția dramatic. În aceste condiții, prețul lemnului a urcat afectând afacerile celor care se ocupă de prelucrare, dar în 2010 lucrurile s-au așezat.
Schweighofer consideră că Statele Unite ilustrează cel mai bine această stare de fapt pentru că situația este încă “teribilă”, iar sectorul construcțiilor este peste tot afectat.
La final cu achizițiile
Gerald Schweighofer mai deține însă și 15.000 de hectare de pădure în România, după ce anul acesta a realizat o nouă achiziție, cumpărând prin intermediul Cascade Empire, o altă firmă pe care o controlează, 5.000 de hectare de teren în zona Bicaz. Prețul unei hectar de pădure este cuprins între 2.000 și 4.000 de euro, însă omul de afaceri nu mai are în vedere și alte achiziții.
Pe lângă pădurile situate în zone precum Prahova, Argeș, Suceava, Harghita, Covasna, Hunedoara sau Vâlcea, omul de afaceri mai are și 5.000 de hectare de teren agricol la Botoșani, pe care spune că acum încearcă să-l compacteze, fiind împrăștiat pe mai multe arii.
Gerald Schweighofer estimează că investitorii străini au ajuns să dețină 90.000 de hectare de teren, adică în jur de 1,5% din suprafața împădurită din România.
Din informațiile existente până la această dată, pe piața locală au mai cumpărat păduri finlandezii de la Tornator și fondul german de investiții Nordcapital, însă mai sunt și alții.
Nordcapital a investit peste 30 de milioane de euro în achiziția a mai bine de 10.000 de hectare de păduri pe piața locală, în timp ce Tornator are 12.000 de hectare.
Cu toate că poate fi considerat unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din România, principalul business local al lui Schweighofer este cel de prelucrare a lemnului, care generează 90% din afacerile locale ale grupului Holzindustrie Schweighofer.
Anul acesta, grupul și-a bugetat o cifră de afaceri de 300 de milioane de euro, în creștere cu 36% comparativ cu nivelul din 2009. Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, numai fabrica din Sebeș a avut o cifră de afaceri de 207 milioane de euro și un profit 24 milioane de euro.
Producția fabricilor din România merge în proporție de 85-90% la export, cea mai importantă destinație fiind Japonia, unde livrările vor fi de aproximativ 100 de milioane de euro anul acesta.
Din punctul de vedere al mărimii, Japonia este a treia piață de cherestea din lume, după Statele Unite și China. Aici se construiesc anual în jur de un milion de locuințe, iar calitatea lemnului este foarte bună, spre deosebire de China, unde accentul se pune mai mult pe preț.
Pariul “biomasa”
Într-un top al problemelor cu care se confruntă în România , Gerald Schweighofer a trecut pe primul loc lipsa unei instituții precum ARIS, problemele de infrastructură și faptul că “nu mai poți avea încredere în lege”. El se referă la situația creată în jurul investițiilor în centralele de producție a energiei pe bază de biomasă.
“A fost o greșeală enormă să facem aceste investiții. (…) Nu aș recomanda nimănui să investească în electricitate pe bază de biomasă în România”, a spus omul de afaceri.
Schweighofer susține că în condițiile în care energia produsă este preluată în rețea ar fi trebuit să primească, conform legii, trei certificate verzi, dar primește numai unul, ceea ce îi cauzează pierderi. Fără aceste certificate verzi, acest tip de investiție devine nerentabilă.
Dar o investiție înseamnă și risc și puțini au fost antreprenorii care să înregistreze câștiguri pe toate liniile de business începute. Până să devină un “rege al energiei”, Schweighofer trebuie să se mulțumească cu titlul neoficial de “regele lemnului”.