Vintilă Horia
Memoriile unui fost săgetător
Editura Vremea
Colecția Fapte, documente, idei. Ediție îngrijită de Cristian Bădiliță și Silvia Colfescu. Prefață de Cristian Bădiliță.
Vintilă Horia (numele la naștere Caftangioglu), diplomat, jurnalist, eseist, filosof, poet și romancier român s-a născut la 18 decembrie 1915 în Segarcea, județul Teleorman. A fost un anticomunist visceral și scriitor de talie internațională. În 1960, romanul său „Dieu est né en exil“ (Dumnezeu s-a născut în exil) obține prestigiosul premiu Goncourt al Academiei Franceze. A fost prieten cu Fellini, Heisenberg, Gonseth, Toynbee. Dar în România este aproape necunoscut.
Cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la naștere, s-au organizat mai multe manifestări dedicate scriitorului, în diferite orașe ale țării, s-a lansat cartea Eseistica lui Vintilă Horia – deschideri către transdisciplinaritate de Mihaela Albu și Dan Anghelescu, apărută la Editura Aius; Revista „Mozaicul“, în cel mai recent număr al său, a publicat un Dosar Vintilă Horia; Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman“ a găzduit simpozionul „Vintilă Horia: o sută de ani de la naștere“; și, mai ales a fost prezentat volumul – lansat recent la Târgul de carte Gaudeamus 2015 – Memoriile unui fost Săgetător semnat de Vintilă Horia și publicat de Editura Vremea.
În prefața cărții, Cristian Bădiliță spune:
„Cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la naștere, i-am transmis doamnei Cristina Horia, fiica mai mică a scriitorului, prin intermediul doamnei Marilena Rotaru, un mesaj ale cărui urmări nu le bănuiam niciunul dintre noi. O rugam să caute cu atenție în biroul tatălui ei un Jurnal inedit în franceză, despre existența căruia știam de multă vreme, dar fără să îndrăznesc forțarea publicării. Nu mică mi-a fost uimirea când, o săptămână mai târziu, am aflat că se descoperise un dosar conținând 248 pagini inedite, dactilografiate (Vintilă Horia scria direct la mașină), cu numeroase inserturi manuscrise și corecturi, pe coperta căruia scrie, de mână, Memoriile unui fost Săgetător. Așadar un text în românește, cu atât mai prețios cu cât, până în 1989, Vintilă Horia nu scrisese proză decât în franceză, spaniolă și italiană. Conținutul acestui dosar apare, acum, pentru prima dată în România, la Editura Vremea, sub îngrijirea mea și a Silviei Colfescu, prin intercesiunea doamnei Marilena Rotaru, autoarea unui film-interviu admirabil despre/cu autorul Scrisorii a șaptea, al Unei femei pentru Apocalips și al Jurnalului unui țăran de la Dunăre. Redactarea Memoriilor a fost întreruptă de moarte, dar și așa ele au o valoare excepțională, constituind încă o izbândă a culturii noastre interbelice. Limitele acestei Prefețe mă constrâng la esențial. Începute în 1985, într-o stațiune din Elveția, continuate în 1986 și reluate în 1991, Memoriile unui fost Săgetător (aflăm din primele pagini de ce se intitulează așa) merg din copilăria petrecută în Oltenia, Basarabia, sudul Moldovei și București, până în 1957, când scriitorul se instalează în Spania și când încolțește ideea scrierii, în franceză, a romanului Dieu est ne en exil. Cine dorește să înțeleagă sine ira et studio ce s-a întâmplat, pe plan politic, cultural și spiritual, în interbelicul românesc, cine dorește să cunoască, la sursă, un capitol din epopeea dramatică a exilului românesc, cine dorește să intre în fondul sufletesc al unuia dintre cei mai rafinați «spadasini intelectuali» ai secolului XX, cine, în sfârșit, tânjește după o baie serioasă de luciditate nu are decât să parcurgă Memoriile lui Vintilă Horia. Alături de Jurnalul fericirii, de memoriile lui Mircea Eliade, de convorbirile cu Theodor Cazaban din Captiv în lumea liberă, ele ne lămuresc asupra unei epoci pline de contraste și paradoxuri.“
De ce se cheamă „Memoriile unui fost săgetător”? O spune și Neagu Djuvara, pe coperta a patra a volumului: „Am fost prieten apropiat cu Vintilă Horia. M-a impresionat faptul că, deși avea un nume cu rezonanțe balcanice, de fapt un nume aromân turcit, Caftangioglu, din considerente patriotice își luase ca pseudonim numele unui revoluționar ardelean. Mi-a dat ca exemplu pe romancierul francez Stendhal, născut Henri Beyle, care, într-un voiaj prin Germania, vizitase orășelul cu acest nume. Acolo a ascultat o minunată muzică romantică luându-și ca nom de plume numele acestuia, pe care apoi l-a consacrat. L-am întrebat odată pe Vintilă Horia dacă nu cumva suntem rude, dat fiind că bunica lui Trandafir Djuvara fusese născută Caftangioglu, dar n-am primit răspuns, deși consider lucrul acesta mai mult decât probabil. Găsesc extraordinară descoperirea manuscrisului inedit al Memoriilor unui fost Săgetător și publicarea lor sub îngrijirea prodigiosului Cristian Bădiliță. De ce «fost Săgetător»? Pentru că, pe stil vechi, el se născuse în 18 decembrie 1915, așadar în zodia Săgetătorului, iar pe stil nou a devenit Capricorn (31 decembrie).”