În 1956 absolvă Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu” din București, secția pictură monumentală. Începând cu 1956, desfășoară o prodigioasă activitate, concretizată prin zeci de expoziții de grup și personale. Are lucrări în numeroase muzee și colecții particulare din Grecia, Franța, Italia, Suedia, Olanda, Germania, SUA, Canada, Anglia, Coreea, Belgia, China, Ungaria.
Prezenta retrospectivă a fost însoțită de un amplu catalog, care se deschide cu un studiu (“Limpezimi”) al lui Dan Hăulică. Din rândul celorlalți comentatori, vom reproduce în cele ce urmează câteva considerații pe care le socotim elocvente în raport de universul atât de particular al marelui pictor.“Plutitor-fulgurant, ager-suav, auster-parietal reprezintă calitatea spațiului pictural la Blendea. E o planeitate subtil dejucată, o fâșie iradiantă de țărm spre vibrație optică. Cromatic, opera lui Blendea are egale polarități solare și nocturne, candori luminoase și liniști tonice. Compune riguros pe delicate oblice și strunește exuberanța curbelor cu secționări eliptice. Petalele-aripi, solzii-lespezi cu care ritmează zboruri ascensionale sau traversări ale orizontului conferă o schemă de mare flexibilitate teritoriului formal, devenit marcă stilistică.” (Aurelia Mocanu, “Cumințenia aerului”)
“Am simțit în compoziții ca Arcașii, Vecinele, sau în Jocul păsărilor atât suflul stilizării din arta populară și din cea medievală, cât și lirica paletă a școlii moderne românești, dusă la noi rafinamente. Blendea a ajuns la o mare finețe coloristică, la o gingășie de nuanțe, la știința de a folosi tonalități predominante, cu variațiunile adiacente.” (Petru Comarnescu, “Diversitate și evoluție”)
“Reamintind că, prin formația sa de bază, Constantin Blendea este un monumentalist, nu va surprinde să se constate că, în tot ce face, se implică un sens al ordinii, al respectului pentru claritatea expresiei, claritate care se referă, simultan, la componentele unei lucrări și la compoziția de ansmablu a acesteia. Fie că este vorba despre oameni sau despre case, despre arbori sau despre păsări, despre oale sau despre dealuri, reducerea la esențial se face cu neîncetata preocupare pentru păstrarea identității formale a expresiei, a caracterului cu valoare de unicat.” (Vasile Drăguț, “Monografia Constantin Blendea”).