Saptamana trecuta a fost anuntata fuziunea dintre firmele de avocatura Piper Rudnick, din SUA, si DLA, din Marea Britanie, care reprezinta, in opinia lui Nigel Knowles, managing partner la DLA, “prima etapa din procesul care va conduce la crearea unor puternice firme de servicii de avocatura cu activitati la nivel mondial”.
Altii, printre care si Clifford Chance din Marea Britanie, care a preluat firma de avocatura Rogers & Wells din New York in anul 2000 – ar putea spune ca procesul a inceput cu cativa ani in urma.
Dar, recent incheiata tranzactie va crea un nou jucator mondial printre greii pietei, care va fi plasat in primele zece locuri dupa venituri. Ar putea, de asemenea, sa constituie un semnal pentru firmele de avocatura de marime medie de pe ambele tarmuri ale Atlanticului, scrie Financial Times.
“Pentru ca suntem primii care facem acest lucru, multe alte firme isi vor pune intrebarea: ‘ce se intampla? cand se vor sfarsi odata toate acestea?’ Aceleasi intrebari si le vor pune si contabilii. Dar s-ar putea ca peste unul sau doi ani sa fim iarasi subiectul unei fuziuni de mari proportii”, a declarat Knowles.
Argumentele firmelor de avocatura din Europa de a-si dezvolta activitatile pe piata americana au tot fost repetate in ultimii ani: cele mai mari afaceri sunt in SUA; este cel mai mare investitor in tarile in care firmele de avocatura opereaza; si o imensa pondere a capitalului este controlata din SUA. “Daca vrei sa lucrezi pentru cei mai buni si cei mai puternici clienti, desfasurand cea mai interesanta si mai productiva munca, trebuie sa te gandesti la o solutie care implica SUA”, a adaugat Knowles.
Motivele pentru care firmele americane, care, in general, au marje ale profitului mai ridicate si o piata nationala mai dezvoltata, accepta parteneri europeni pentru fuziune sunt, poate, mai putin numeroase.
Francis Burch, vicepresedinte la Piper Rudnick, spune ca cel mai important factor este expansiunea continua a clientilor americani pe pietele europene si asiatice. “Daca nu avem avocati pe acele piete, cu timpul vom avea un handicap”, afirma el.
“Argumentele celor de la Piper Rudnick ar putea fi, in esenta, determinate de intentii mai defensive, in timp ce ale noastre ar putea fi mai oportuniste”, este de parere Knowles.
Desigur, nu toata lumea este de acord, multe dintre marile firme din New York fiind dedicate exclusiv pietei americane. In timp ce firmele mai mari au asimilat jucatori mai mici pentru a-si dezvolta afacerile la nivel transatlantic, cum ar fi tranzactia dintre Clifford Chance si Jones Day din SUA, care au preluat anul trecut firma britanica Gouldens, aceasta fuziune este speciala prin aceea ca au fuzionat doi jucatori aproape identici ca marime.
“Nimeni nu a mai facut pana acum ceea ce incercam noi sa facem acum. Vom fi singura companie din lume cu peste 1.000 de avocati in SUA si in Marea Britanie”, spune Burch.
Nu este o simpla fuziune intre doua firme. Piper Rudnick va fuziona de asemenea cu firma de pe coasta vestica Gray Cary Ware and Freidenrich, generand alte potentiale dificultati determinate de combinarea echipelor de avocati care va avea loc in SUA, cat si la nivel international.
Firma care va lua nastere in urma acestor operatiuni se va numi DLA Piper Rudnick Gray Cary. Va avea 1.030 de parteneri si 1.656 avocati in 49 de birouri din 18 state si venituri estimate pentru anul 2005 de aproape 1,4 mld. dolari (1,05 mld. euro). Presedintele companiei va fi George Mitchell, fostul senator american care a prezidat negocierile de pace din Irlanda de Nord concretizate in pactul din 1998.
Firma va deveni lider mondial in sectorul litigiilor, imobiliar, tehnologic si legislatiei regulatorii, potrivit conducerii. Totusi, oficialii recunosc faptul ca vor trebui sa isi imbunatateasca practicile corporative, iar prezenta lor in New York nu va fi atat de puternica pe cat ar trebui.
Piper este o firma care actioneaza pe plan national fara a avea un sediu principal, dar cu birouri importante in Baltimore, Chicago si Washington. La New York are doar 150 de angajati. Lee Miller, vicepresedinte la Piper, spune ca fuziunea nu reprezinta un “fluier final al jocului”, ci baza unei expansiuni viitoare, subliniind ca “piata americana este foarte mare si nu se rezuma doar la New York”.
Firmele sunt increzatoare in ceea ce priveste prevenirea problemelor care au aparut la alte fuziuni de mare amploare, cum ar fi scaderea moralului personalului si valul de nume mari care au parasit compania, care a lovit Clifford Chance in New York.
Un avantaj imediat este ca Piper Rudnick (cu exceptia achizitiei recente a birourilor din Paris) si Gray Cary nu au avocati in Europa si Asia, in timp ce DLA nu are birouri in SUA, ceea ce inseamna ca nu vor fi probleme legate de restructurari ulterioare.
Un alt avantaj este acela ca firmele nu trebuie sa se gandeasca la modalitati diferite de a-si plati partenerii, un subiect delicat care constituie probabil principala problema care da batai de cap firmelor britanice care incearca sa intre pe piata SUA. Spre deosebire de alte firme de avocatura de top din Marea Britanie, DLA aplica un sistem de distributie a profitului catre parteneri apropiat celui practicat de firmele americane, asa-zisul sistem “mananci ceea ce ai vanat”.
Multe alte firme britanice au implementat un sistem in care retributia partenerilor se face in functie de vechime si de perioada petrecuta in firma – sistem pe care avocatii bine-platiti din Statele Unite il privesc cu scepticism. Clifford Chance a fost obligata sa ii plateasca pe cativa dintre partenerii sai cu salarii peste nivelul maxim din schema sa de retributie. Din pricina impotmolirii negocierilor legate de plata partenerilor, fuziunea planificata a se realiza la inceputul acestui an intre firmele americane Fried, Frank, Harris, Shriver & Jacobson si cea britanica Ashurst a cazut.
Burch recunoaste ca preponderenta, in Marea Britanie, a firmelor care practica acest sistem limiteaza posibilitatile firmelor americane de a alege parteneri potentiali din randul firmelor britanice. “Nu sunt multe variante de candidati atractivi pentru fuziune in afara SUA”, spune el.
Atat Piper cat si DLA sunt recunoscute pentru strategiile agresive de expansiune. Piper si Rudnick au fuzionat in toamna lui 1999, prin care au creat o firma cu venituri de numai 150 mil. dolari (112 mil. euro). In urma cu noua ani, Dibb Lupton Broomhead, pe atunci o firma cu sediul in nordul Angliei, avea venituri de doar 51 mil. lire sterline (74 mil. euro) inainte de fuziunea cu Alsop Wilkinson.
Knowles spune ca istoria expansiunii agresive a firmei sale asigura un atu pentru o reusita si in acest caz, cea mai ambitioasa tranzactie de pana acum.
“A venit vremea sa o mai facem inca odata – sa fim in primele cinci fime de avocatura din lume. Am planuit-o. Ne vom indeplini planul si o vom lua de la capat”, a incheiat Knowles.