Timp de aproape cinci sute de ani, s-au adunat la Paris colectii importante de arta “primitiva”, obiecte de interes etnologic si tehnic ce reflectau habitatul, portul, credintele si obiceiurile populatiilor extraeuropene.
Dispersate la Muzeul Omului, la Muzeul National al Artelor Africii si Oceaniei sau in colectii particulare, ele au constituit nucleul unui proiect extrem de ambitios, acela de a fi reunite intr-un vast complex modern, o institutie polifunctionala care sa concentreze laolalta un centru de cercetare antropologica, un muzeu cu expunere permanenta, dar si temporara (pentru documentatele expozitii “dosar”), un spatiu pedagogic si de loisir.
Aflat sub patronajul presedintelui Republicii Franceze, Jacques Chirac, dar si gratie unui substantial sprijin primit din partea unor mecena-donatori, proiectul a demarat inca din 1997, cand colectiile viitorului “Muzeu de pe cheiul Branly” incep sa se imbogateasca, cifra lor fiind estimata actualmente la circa 300.000 de piese.
Amplasat pe malul Senei, Muzeul artelor primitive beneficiaza de o cladire spectaculoasa, proiectata de arhitectul Jean Nouvel, autor si al cladirii Institutului de cultura araba din Paris. Ridicat pe o pasarela strajuita pe ambele laturi de gradini, corpul principal este flancat de treizeci de boxe urase, diferit colorate (in functie de obiectele continentului pe care il adapostesc).
Zidul vegetal dinspre partea birourilor, cu o inaltime de 8 m si conceput de Patrick Blanc, accentueaza ideea de gradina, ce se reflecta si pe fatada de sticla, imprimata cu motive vegetale, imaginata de Gilles Clement. Acestea, alaturi de creatiile a opt artisti aborigeni australieni, care au decorat peretii dinspre sud, filtreaza lumina naturala pentru a crea in interior atmosfera unor grote. Aleile, strajuite de plante specifice, au din loc in loc, incastrate sub sticla, in carosabil, insecte, scoici, mici animale de apa, reptile etc.
Ansamblul expozitional, din care nu lipseste un restaurant si o cafenea, o librarie si o biblioteca cu sala de conferinte, are ca punct de reper un urias turn de sticla, cu rol de depozit la vedere, ticsit cu instrumente muzicale de pe toate continentele (in jur de 8.000 de exemplare), simbol al dialogului intre trecutul si prezentul acestei modalitati de expresie artistica.
Accesul spre platoul cu expunerea colectiilor se efectueaza pe o rampa pe care, prin intermediul proiectiilor audio si video, vizitatorul se familiarizeaza cu muzica, dansurile si mediul natural al celor patru continente: Africa, Asia, Oceania si cele doua Americi. Odata ajuns in vastul spatiu modulat doar pe orizontala, cu paravane groase, imbracate in piele naturala si avand forme organice, similare celor intalnite in pesteri, vizitatorul este confruntat cu stranietatea si dimensiunile monumentale ale sculpturilor. Traseul este gandit cu o extrema simplitate si indeamna la parcursul firesc a trei mari categorii de exponate care caracterizeaza aceste civilizatii: muzica, textilele si prelucrarea metalelor, lemnului, fildesului si osului, pietrei sau pielii. Sunt prezentate in total peste 3.500 de obiecte (masti, idoli, arme, unelte, bijuterii, covoare, fragmente rituale, picturi rupestre etc.), organizate tipologic si expuse cu un ecleraj personalizat pentru a li se evidentia puritatea formala. Fiecare opera este catalogata, si documentatia de pe ecranele multimedia ofera publicului posibilitatea de a o situa in context. Pentru unele piese care reflecta un respect special (au in componenta lor resturi umane) si pentru relevarea unor aspecte culturale si religioase specifice, s-au construit scenografii aparte, care le particularizeaza, in cele treizeci de boxe amintite.
In discursul inaugural al presedintelui Chirac (al carui nume se va lega definitiv de aceasta splendida initiativa) se sublinia faptul ca Muzeul de pe cheiul Branly incita la dialogul cultural si la conservarea identitatilor amenintate de globalizare. Una dintre personalitatile-cheie care au patronat aceasta conceptie revolutionara de conservare a patrimoniului umanitatii, din care fac parte si civilizatiile popoarelor extraeuropene, este antropologul de renume mondial Claude Levy-Strauss, care a fost prezent la deschiderea muzeului, in pofida venerabilei varste de 98 de ani.
Muzeul a fost organizat intr-un spirit care nu exclude ludicul, mai ales pentru publicul putin initiat, dar si pentru cercetatorii care insa au la dispozitie si o arhiva unica, compusa din peste 700.000 de fotografii documentare, carti, jurnale de calatorii si alte marturii privitoare la comunitatile primitive, a caror arta a influentat decisiv, prin forta ei genuina si uimitoarea diversitate a materialelor folosite, viziunea artei moderne din prima jumatate a secolului XX.