Dintre schimbarile cerute de integrarea noastra in Uniunea Europeana cea mai departata de realitatea existenta este reforma administrativa. Nu este de mirare ca este mai putin discutata in mass-media, ca nu este o tema de talk-show si nici o disputa in campania electorala. La sedinta de lansare a reformei administrative, premierul Adrian Nastase exclama intr-un moment de sinceritate: “Sa ma bata Dumnezeu, dar eu nu mai inteleg nimic”. Avea dreptate presedintele Iliescu cand sublinia traditiile istorice care au creat la noi o cultura administrativa dominata de centralism, autoritarism si birocratie, ca sa nu mai vorbim de numitorul comun al tuturor structurilor noastre, coruptia.
De altfel, chiar documentul prezentat de guvern la sedinta consacrata lansarii reformei administrative, ministrul Puscas punea un diagnostic sever problemei: coruptia in sistem, imaginea publica proasta, confuzie si improvizatie in formularea politicii publice. Dar n-avem ce face, ca reforma administratiei este una din cerintele imperative ale integrarii noastre in UE. Singura mea obiectie la sedinta consacrata acestei teme priveste titulatura ei: strategia de accelerare a reformei administrative. Cred ca mai potrivita ar fi initierea reformei administrative. Accelerezi cand ai pornit motorul, nu atunci cand apesi pe pedala mersului inapoi.
Ministrul Puscas avertiza: pentru reforma administrativa nu e de ajuns vointa politica, ci si un efort colectiv si structural al intregii societati. Eu as adauga ca e nevoie si de o schimbare de mentalitate. Doar e vorba, ca sa punem punctul pe i, de crearea unei clase profesionale de oameni care sa priveasca serviciul public ca o cariera de-a lungul intregii vieti. Iar asa ceva inca nu exista la noi. Literatura romana e plina de personaje care ocupa functii publice de stat fara a avea calificarea necesara si urmaresc sa devina slujbasi la stat doar pentru a avea o leafa si o pensie asigurate.
In anii ’70, aflandu-ma cateva luni in Anglia, am fost surprins sa constat ca functionarii publici aveau salarii mai mari decat cei din invatamantul universitar. De fapt, Anglia este tara care a elaborat notiunea de civil servent si se mandreste cu faptul ca functionarul public serveste cu egala loialitate guvernul si ministrii, indiferent de partidul politic aflat la putere. La noi, o data cu schimbarea guvernului se schimba si inaltii functionari de stat. Raman pe loc numai slujbasii marunti.
In mod practic, Guvernul Nastase intentioneaza sa elaboreze doua legi: una vizeaza procesul de descentralizare a administratiei, iar cealalta noul statut al prefectului de judet. Ambele vor fi puse in aplicare treptat in curs de trei ani. Descentralizarea presupune o imbunatatire sensibila a managementului local. Aceasta va cere reforma functiei publice, menita a asigura crearea unui corp profesionist stabil si neutru politic, intr-un cuvant functionari de cariera. Bineinteles, aceasta presupune proceduri de recrutare si formare, inclusiv un sistem de salarizare care sa atraga oameni competenti. In 2004 si 2005 va avea loc recrutarea unui numar de 600 la 1000 inalti functionari publici printr-un proces competitiv non-politic pe baza de merite profesionale. Ei vor beneficia de un salariu minim de 250 euro, iar dupa urmarea unei specializari in strainatate, salariul lor se va ridica la 500 euro brut lunar.
Incepand cu 2006 intra in vigoare noul statut al prefectilor de judet, menit a depolitiza si profesionaliza aceasta functie publica. Noii prefecti vor avea varsta de cel putin 30 de ani, studii superioare si experienta de cel putin 5 ani in specialitatea lor. Prefectul ramane reprezentantul guvernului in judet, dar nu va fi membru al unui partid politic si nu va participa la activitati politice. Dupa cum se vede, este vorba de o schimbare foarte profunda care va cere multi ani de implementare.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.