Mioara Apolzan

O vară cu Maia

Editura Cartea românească

“Am intrat în lumea Maiei – scrie autoarea – și așa au apărut prietenii, familia, vecinii, iar din familie un unchi. Poate că în clipa aceea ceva mi l-a adus în minte pe unchiul Gheorghiță, la care am ținut foarte mult și pe care am vrut să-l aduc în carte, prelungindu-i viața. Credeam că va fi o apariție episodică, punctuală. N-a fost așa. Pe măsură ce scriam, povestea lui, peste care s-au suprapus amintirile mele, a urcat ca o apă freatică prin capilarele subconștientului și a pus stăpânire pe text. În punctul ăsta m-am oprit. Aveam o datorie morală față de experiența tragică prin care a trecut.” Mioara Apolzans-a născut la 12 mai 1944. Volumul de studii dedicate prozei românești contemporane, Casa ficțiunii (1979), primește Premiul pentru Debut în critică al Uniunii Scriitorilor. Din 1980 este doctor în filologie, cu o monografie despre “Revista Fundațiilor Regale”, publicată în 1983. În 1993, debutează în proză cu volumul Carte de identitate.

Katherine Mansfield

Garden party

Editura Humanitas

Traducere din engleză și cuvânt înainte de Antoaneta Ralian. “Povestirile lui Katherine Mansfield – spune traducătoarea – se îmbină într-un sincretism perfect: literatură, muzică, pictură, adică poezie, sunet, culoare. Dar, în afară de văz și de auz, îți simți antrenat parcă și simțul olfactiv: povestirile emană parfum de crini în noapte, de trandafiri, de aloe, de verbină strivită între degete, parfumul difuz care învăluie muzica și culoarea cuvintelor… Proza mansfieldiană e profund analitică, o minuțioasă și fină disecție a anatomiei sufletești, o reproducere a laboratorului din care și în care încolțesc, se amplifică, se inflamează, se dizolvă și mor emoțiile.”

Oliviu Crâsnic

…și la sfîrșit a mai rămas coșmarul

Editura Vremea

Invitat la nunta unei necunoscute, într-un castel bântuit de diavol, un nobil decăzut se trezește prins într-o plasă a nebuniei, trădării și crimei. Așa începe acest prim roman gotic românesc, lansat în urmă cu aproape doi ani, cu mare succes de public. Contribuie la aceasta acțiunea desfășurată în lumea medievală, atmosfera sumbră și toate caracteristicile genului gotic. Povestea este plină de fiori, nu lipsesc fantomele, vârcolacii, firește crimele. Surpriza: nevoia autorului de a-și încheia cartea cu o postfață, de vreo sută de pagini (!) în care toate elementele romanului sunt disecate pe rând. Un debut remarcabil.

Graham Swift

Ultima comandă

Editura Polirom

“O poveste despre identitate, iubire și loialitate – spune editura -, interesantă și impresio­nantă mai ales prin circumstanțele sociale pe care ni le propune autorul, situând acțiunea într‑o Londră postbelică, proletară. Patru bărbați se întâlnesc în cârciuma lor preferată și sunt pe cale să por­nească într‑un pelerinaj ce are ca țel împrăștierea cenușii unui tovarăș din război, prieten a trei dintre ei și tată adoptiv pentru al patrulea. Dar, înainte să ajungă în orășelul de pe malul mării unde vor duce la îndeplinire <<ultima comandă>>, complicatele relații dintre cei patru, implicându‑le de asemenea pe soțiile și copiii lor, se dezvăluie lent.” Vinovății, trădări și resentimente puternice sunt pe cale să răbufnească.

A.J. Kazinski

Ultimul om bun

Editura Trei

Traducere din daneză de Gabriela Alina Sauciuc. Știați că în Vechiul Testament există o legendă care spune că pe pământ trăiesc treizeci și șase de oameni buni care ne păzesc? Fără ei umanitatea ar dispărea. Dar acești oameni buni nu știu că ei sunt cei aleși. Îar în zilele noastre, susține autorul, din 36 aleși au mai rămas doi, care sunt pe cale să fie eliminați. Lui Niels Bentzon, inspector de poliție din Copenhaga, îi revine sarcina de a-i găsi pe omul bun din Danemarca și de a-l preveni – după ce descoperă că mai sunt doi oameni de acest fel, unul în Veneția, altul în țara sa. Un roman polițist cu secrete, conspirații și acțiune. Numele autorul este de fapt un pseudonim sub care semnează Anders Ronnow Klarlund și Jacob Weinreich.

Ioan Viștea

Insectarul portocaliu

Editura Limes

Prefață de Ovidiu Pecican: “Volumul de afță adună în paginile sale specimene de pamflet exersate din convingere, cu mijloace proprii, prin tragere precisă la țintă, precum la tarabele unui bâlciu fastuos, plin cu măști și cu clovnio. Se întâmplă ca, din convingere civică neconstrânsă, din câte știu, de vreo apartenență partinică, autorul să ia la ochi siluete portocalii. Lucrul acesta nu ar trebui să neliniștească însă pe nimeni, nici măcar pe aceia luați în tărbacă. Experiența ne învață că unii dintre ei se vor regăsi, nu peste prea mult timp, sub diferite flamuri, căci România este locul unde schimbarea taberelor în funcție de opțiuni și misterioase, și pragmatice, nu atrage după sine, vai, pierderea definitivă a obrazului.”

Subiecte #cartea de literatura#Romane#Stelian Turlea